Fetele erau pe terasă, la obişnuita pauză de otravă, a se citi ţigară. “Oh, doamna Erika, gătită de primăvară”, m-a întâmpinat Bristena, zgomotoasă, ca de obicei. Ralu se aranja pe scaunul ce l- a adus din sală, pregătind cu minuţiozitate fiecare amănunt pentru a savura o nouă ţigară. Pachetul cel nou a fost supus unor loviri scurte, repetate, cu o ritmicitate aproape rituală înainte de a fi deschis cu nişte mişcări precise, dar totuşi delicate, ale  degetelor subţiri. Bristena aştepta să fie servită în timp ce arunca o privire spre scuterul parcat lângă gard, pe trotuar. Mogulul, în turnul său de fildeş, mânca nişte roşii imense, “de la mama”, salata de castraveţi şi mirosul de legume amestecat cu aerul cald îmi amintea-inexplicabil- de o cuhnie de vară, undeva pe Valea Mureşului. “Poftă bună”, i-am zis în loc de salut şi el mi-a făcut semn din cap să iau loc, continuând să înfulece. O fată cu picioare lungi, făcând echilibristică pe nişte tocuri subţiri a venit să-l întrebe cum să procedeze mai departe cu nişte hârtii şi să returneze sticlele goale de bere, dosite după fotoliu. Bucata de parchet laminat din dreptul uşii gemea la fiecare pas ce trecea pragul. Şi veneau , unul după altul. Alin, Nicu…fiecare cu probleme sau pur şi simplu în trecere spre etajul doi, la administraţie. Mi-am continuat vizita urcând scările spre rai, la Administraţie. Minunatul aparat de făcut cafea, ceai sau ciocolată lipit în colţul din stânga  de la intrare îşi căsca sertare goale, semn că au fost tare însetaţi truditorii de la contabilitate! Pe scaunul din dreapta unde mai poposea şi Atti, şoferul, Bolboş răsfoia colecţia de TB. Alături de el, Marcel punea la cale o nouă ofertă de publicitate, iar în colţ, Marius, slobozând câte o expresie la modă, încerca să-şi scoată urechile prinse în grămada de cifre şi acte oficiale. Stăpâna picioarelor lungi privea în gol de la biroul din mijloc, apăsând din când în când câte o tastă, evitând pe cât posibil să-mi vorbească. În colţul opus, Emo, un fel de totum- factum administrativ împărţea spaţiile publicitare pentru noua ediţie a ziarului, pentru că jos, la reda,  colegii aşteptau deja programarea.  Ventilatorul postat în faţa geamului  încerca în zadar să răcorească încăperea, iar eu aveam impresia că întânzindu-mi mâna prin geam, dincolo de stradă, pot prinde chelia vreunui consilier judeţean sau chiar a prefectului Frătean! Că tot  mi-a rămas dator cu un interviu!

Concluzie: pe la redacţie nimic nou!