En attendant…Godot (10)


26 ianuarie e Ziua Mondială a vămilor sau mai nou, Ziua Soțului, pe vremuri era aniversarea zilei de naștere a președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Asta mi-a amintit de…

Înaintea sărbătorilor importante se încolona toată suflarea școlilor din oraș și ne duceau la repetiții, undeva departe, într-un cartier mărginaș. Acel loc extrem de departe pentru noi la vremea aceea, s-a dovedit a fi la o aruncătură de băț, azi! Cu autobuze sau pe jos, ne duceam într-un parc unde era un izvor și o scenă construită pe suport de beton. În spațiul acela generos ne așezau după o schemă atent studiată, din care privitorul putea citi un mesaj alcătuit din copii. Tricoul pe diferite culori sau baticul fluturat, ridicat sau așezat după comenzile fluierate, din pașii înainte – înapoi, schimbat rândul, coloana, o învălmășeală aparent haotică în cele din urmă arăta bine în poze. Toată schema era o tentativă palidă a celor văzute de ”șăful” nostru cu ocazia vizitelor sale de lucru în țările asiatice. De obicei alcătuiam niște litere, din care se puteau citi: Ceaușescu-România, Ceaușescu PCR sau așa ceva.

Altădată eram dirijați în fața prefecturii, ca să-l așteptăm cu urale pe conducătorul iubit, care făcea o vizită de lucru ”inopinată” în oraș. Dacă vedeai că se făcea curățenie, se văruiau copacii, bordurile, însemna că se pregătește primirea președintelui. La Platoul Cornești avea o casă de vacanță, acolo venea sau la Lăpușna, la castelul regal. Mai făcea câte o vizită de lucru pe la fabrici și uzine, erau cu duiumul pe vremuri!

La ora schimbului, pe la amiază atâta lume circula în zona industrială a orașului, de te speria! Frigoriferul- de acolo unii făceau rost de carne. Imatex-ul , despre care se spunea IMA (rugăciune) este, TEX( bani) nu. Vinalcool- băutura, valuta predecembristă, cu care puteai face rost de orice. Prodcomplexul-cei care munceau acolo aveau câte -un serviciu de lichior, vin sau de apă, realizate din ”rubin” adică semicristal roșu, nelipsitul peștișor și coșuleț de sticlă colorată. Într-un an, am dus câteva astfel de ”obiecte de artă”, cumpărate la ”Luxor”- magazinul universal de pe atunci, din care am făcut bani frumoși, punându-le la vânzare prin vecinii gazdei noastre, într-o stațiune balneară din Ungaria, în ajunul Crăciunului. Metalotehnica-cum zice și numele, Fabrica de piele și mănuși-vestite în lume, Fabrica de Conserve-nicăieri nu mai găsești Muștar de masă, sirop de zmeură, conservă de șașlich…așa cum se făceau acolo!

Muncitorii și elevii eram înșiruiți pe marginea drumului de la Combinat până în centru ca să ovaționăm când treceau mașinile negre, cu sau fără tovarășul Ceaușescu. (Eu cel puțin nu l-am văzut decât în București!)

Am stat câteva ore în centru, ba în picioare ovaționând, ba așezați pe bordură, pe jos, pe niște ziare. Orele treceau, eram din ce în ce mai obosiți, flămânzi, tot mai anemic scandam, până când ne-au trimis către casele noastre. Pe surse am aflat apoi, că în timp ce noi repetam călduroasa primire în centru, comandantul suprem a trecut pe la Combinatul de Îngrășăminte Chimice, surprinzându-i pe picior greșit cu ceva și cu o fluturare bine cunoscută a mâinii i-ar fi ”dojenit” pe indisciplinați.

Vorbe sau mit, nu știm, dar putea fi și adevărat.

(va urma)