Ziua (π), adică martie 14, adică ziua lui tata. Îl pomenesc adesea, dar zilele acestea poate că am povestit și mai multe despre el. Îmi spunea pe un ton dojenitor: Eri, nu politiza! Nu politizez, doar explic de ce n-am spălat batistele de pânză cât o foaie de cort, de ce am uitat să cumpăr apa minerală cu nume ciudat și miros de neuitat, unde am pus ultimul număr din Flacăra…

Am dus înapoi cărțile împrumutate de la Biblioteca Județeană? Dar pe cele de la Biblioteca CFR? Le-am găsit pe toate trecute pe listă? Răspuns afirmativ la toate întrebările.

Mama venea de la servciu cu o plasă de cărți, nou-nouțe. A fost stand, le-am luat…o să vă prindă bine și la școală!-politiza și ea etalând volumele cartonate, frumos colorate, ori chiar trase în mătase, trilogie de Sadoveanu!

La noi găseai cărți peste tot, în loc de bibelouri și servicii de pahare de tot felul, găseai cărți și reviste. Nici la baie nu se ducea nimeni fără ziarul de ieri. (și nu din lipsă de hârtie igienică!) Din cauza serviciului, nici masa de duminică nu însemna să fim toți la ”supa ca la nuntă”. Cu atâta democrație de care ne bucuram cu toții, mânca fiecare când ajungea acasă. Așa se face că tata avea voie să citească și la masă! Ca să nu mănânce singur!

…M-am dus înapoi în timp, am revăzut zeci de scene…mai lasă telefonul ăla că s-a încins receptorul ( telefon fix, pentru cei care s-au născut recent), Eri dă-mi un vas….Eri nu politiza….în căutarea timpului pierdut am și uitat să mai tastez!

Am scris aici ”La mulți ani!”- o să citească, cred, cu ochii lui verzi!