După absolvirea liceului, cunoscuţii se întrebau, ”oare de ce nu dă Lory la facultate?” Apoi a venit toamna şi s-a lămurit dilema. „Am plecat la părinţii mei la Madrid,” începe depănarea amintirilor Lory. Nu e uşor niciun început, nici lui nu i-a fost uşor să înveţe limba, să cunoască oamenii, să facă diferenţa între ceea ce ştia din ţară despre oameni şi fapte, şi ceea ce a găsit în Spania. „Am avut destule momente grele, îmi lipseau prietenii, schimbarea a fost prea bruscă în tot ce însemna de pe acum viaţa mea,”povesteşte el.

Şansa vine din eter

La câteva zile după ce a ajuns în Spania, Lory a lucrat deja alături de tatăl lui, în construcţii. „Apoi în primăvara anului următor am văzut un anunţ la televizor despre un curs de arbitri în Madrid, deşi a doua zi eram la locul anunţat, nu prea am avut noroc. M-am tot plimbat prin oraşul mare şi am dat de un teren, unde tocmai se juca un meci de fotbal. În pauză m-am dus la arbitrul de centru şi…ca în filme, acesta m-a îndrumat şi ajutat de am ajuns la Federaţia de Fotbal din Madrid,” îşi aminteşte Lory, adăugând: ”trebuie să recunosc că membrii Comitetului de Arbitri au fost foarte amabili cu mine şi m-au ajutat foarte mult.”

Primul meci arbitrat la Madrid

Lory avea un curs de arbitru pe care l-a urmat în România şi avea şi legitimaţia emisă de Federaţia Română de Fotbal, astfel că în aprilie 2007 a arbitrat primul meci în Madrid. „A fost o experienţă destul de plăcută, oamenii au fost foarte civilizaţi, nişte oameni despre care se poate spune că întradevăr iubesc sportul,” afirmă Lory, care la început a arbitrat în liga pentru copii. În urma rezultatelor bune obţinute a fost promovat în liga de seniori. După încă un an a mai promovat o treaptă. „În anul competiţional 2008-2009 mă pot lăuda cu arbitraje în liga a IV-a naţională de seniori („tercera division”, în spaniolă), divizia A de fotbal feminin,” se declară mulţumit fostul elev al Liceului Sportiv, cel mai bun din clasa a XII-a A, promoţia 2006, clasa dirigintei Doina Boariu.

Student în Spania

Continuând politica paşilor mărunţi, în toamna anului trecut, Lory a reuşit să se înscrie şi la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Madrid. „Am umblat foarte mult până am reuşit să îmi traduc şi să-mi legalizez diploma de liceu şi de Bacalaureat, dar cu perseverenţă nimic nu e imposibil,”afirmă Lory. Întrebându-l despre diferenţa dintre cele două sisteme de învăţământ, fosta elită are cuvinte de laudă despre cel…spaniol. „Sistemul de învăţământ este destul de diferit faţă de al nostru. Elevii se implică foarte mult în studiu, se vede interesul lor de a realiza ceva şi din sete de cunoaştere şi din cauza că părinţii lor muncesc din greu ca să le poată plăti taxele şcolare, pentru că aici facultatea e pe bani, chiar şi cele de stat, doar foarte puţini sunt cei care obţin bursă şi atunci nu plătesc. Doar puţini sunt cei care reuşesc să fie bursieri!” a mai adăugat el.

Despre viaţa la Madrid

Pentru cineva care nu a mai ieşit din ţară, pare un miracol să ajungă în Spania. „Sunt locuri extrem de frumoase, munţi şi văi, râuri şi marea. Oameni civilizaţi, de un calm inexplicabil după ce au faima că au sângele fierbinte. Probabil că se descarcă la corrida, dar pe stradă cel puţin sunt foarte amabili şi liniştiţi. Dacă îl întrebi pe unul unde e o stradă pe care o cauţi, sunt în stare să vină cu tine dacă văd că nu ai înţeles nici după ce ţi-a explicat minute în şir. După masă se respectă siesta. Sunt credincioşi, merg la biserică. Nu înjură şi nu fac scandal pe stradă. Din păcate dacă e scandal undeva, sau dacă trece o maşină cu muzica dată la maxim, mai ales manele, poţi fi sigur că sunt de-ai noştri, care îşi manifestă astfel bucuria că au ajuns la Madrid,” încearcă Lory să facă un rezumat, dar multe ar mai fi de spus. Ne luăm bun rămas, aşteptând proxima ocazie de a depăna amintiri din Ţara lui Don Quijote.

Erika MĂRGINEAN ( din arhiva mea, erika@ziaruldemures.ro)