Seară de martie. Bunavestire. Mă apropii în pas gimnastic de șirul de tomberoane. O femeie bine îmbrăcată moșmodește ceva pe lângă un tomberon. Probabil aruncase ceva după ce a studiat inscripția de pe ele. Colectarea selectivă a deșeurilor e în probe de ceva vreme.

Dau să-mi arunc plasa cu deșeurile când o aud: ”ai pâine? Ce ai acolo?”

”N-am nimic bun,” zic eu și arunc plasa în tomberonul destinat deșeurilor menajere.

”Ce-ai găsit, mă, pâine?” – o aud din nou, în timp ce merge paralel cu mine.

De data asta îi răspund ceva mai apăsat: ”n-am pâine”.

Femeia se uită mirată la mine, apoi trage de lesă câinele ascuns de după tomberon. Găsise pâine!

În pas gimnastic și mai vioi am dispărut din zonă!