Cazarma însemna mai multe clădiri cu trei-patru etaje în jurul unui spaţiu verde cât un teren de fotbal. Un colonel mic de stat şi mare la sfat, contra unei mici atenţii cu grade mai multe decât avea el pe umăr, a închis ochii şi ne-am instalat cu copilul şi bagajele înşiruite de la geam până la uşă, sau de la uşă până la geam, depinde din ce unghi le priveai, într-o cancelarie.

În cazarmă, ca la cazarmă. 24 de camere pe nivel, unele cu gratii , depozite de cazarmament. La început nu mi-am făcut griji, că doar ni s-au promis că la sosire ne aşteaptă o garsonieră. Că am ajuns noi mai repede, asta e. Rezistăm şi noi o zi, ce naiba!

Clădirea de pe Bulevardul Energeticienilor nu ştiu ce putea să fi fost iniţial, dar avea un singur grup sanitar pe nivel, o încăpere în care erau câteva pişoare şi vecee fără uşă, iar la stânga, tot fără uşă era o baie cu duşuri din care ori picura apa rece, ori nu era deloc. Prevăzători unii au strâns nişte apă într-un vas aşezat în mijlocul încăperii şi în rest Dumnezeu cu mila. Necesităţile fiziologice nu ţin cont de condiţiile din teren. Mai ales când vii de la drum. După două tentative de a merge la acel grup sanitar-de unde de fiecare dată ieşea câte un mascul încheindu-se la şliţ pe hol, am renunţat, cu riscul de a-mi exploda vezica!

Prin geamul deschis, acoperit cu o plasă antiţânţari verde, se auzeau înjurături, râsete. Cei care aveau liber stăteau tolăniţi pe iarbă şi jucau cărţi. Am încercat să-mi păstrez calmul, crezând că dacă nu azi, mâine vom pleca la noua adresă.

Ai încercat să rezolvi situaţia, stând de pază ca să nu intre nimeni la baie. Obişnuită să fac duş după drum, mă uitam, la instalaţia ruginită din care nu curgea nici măcar un strop de apă! Ajunsă înapoi în cameră am făcut un culoar printre bagaje, înţelegând că acolo vom petrece noaptea. După alte mici atenţii plasate colonelului, am înţeles că vom mai avea de stat în camera cu patru paturi, două dulapuri de fier şi o masă cu trei scaune. Pervazul geamului avea o cutie de lemn pe post de cămară. Milioane de furnici s-au adăpostit acolo, hrănindu-se dintr-un borcan de dulceaţă! La intrare pe dreapta, după uşă era un lavoar cu oglindă. După ce am inventariat totul, am făcut rost de pături noi, lenjerie de pat, nişte sârmă , o masă, încă un dulap de fier şi m-am apucat de transformarea încăperii în…apartament cu două camere, bucătărie şi …baie! Ce mai, confort sporit!

(…din cartea mea scrisă deja în gând!)