Este gelos!

Reprezentativ

Etichete

, , ,


Jumătate în finlandeză și jumătate în viatnameză. Fonetic scris și tradus pe silabe, Schengen înseamnă ”este gelos”! Asta o fi motivul, pe lângă explicațiile politice, pentru care am rămas pe dinafară. Pentru a câta oară? Cum de unde? Din spațiul Schengen, care – zic unii ca să ne consoleze- se cam clatină.

Am putea veni cu întrebări, cu argumente…

Asta e! Suntem ruda săracă a Europei. Bună de pus la treabă, la munca de jos.

Cățelul care latră după ce a trecut caravana. Continuați!

Da, sunt supărată. Deși nu a fost o surpriză, am tot auzit de acel veto! Totuși…

La începutul anului ne-au lăudat cât de exemplar îi primim pe refugiați. Au trecut granițele noastre, dar majoritatea lor au mers mai departe. Acum e vina noastră că i-am lăsat să meargă!

Când doi se ceartă, al treilea dă…veto!

În loc să ne batem în piept care e majoritar, care e minoritar, pe pământul ăsta care e pământul natal și pentru unii, și pentru alții. Când ne vom trezi oare: Dezbină și domnește! Nu învățăm nimic, nimic nu se prinde de noi!

Să fii binecuvântat cu o asemenea țară frumoasă, încă bogată, din care vom pleca pe rând, cu mâinile goale, oricâtă avere am aduna!

Cât de încuiat trebuie să fii ca să nu realizezi că răcnind lozincile xenofobe, dezgropând faptele unora care sunt praf și pulbere demult, fapte de care nu putem fi învinovățiți …nu ajungi nicăieri!

Pierdere de vreme! Să ne irosim puterile și să ne căciulim apoi frustrați și neputincioși pe la boierii momentului!

Eri, nu politiza!

Încă una, doar. Am văzut un nene la Budapesta, în cimitirul eroilor români, a depus un buchet de flori la monumentul central, însoțit de un purtător de tricolor și unul care filma, declamând și lăudându-se cât curaj are făcând asta. Apoi a cântat Treceți batalioane române Carpații, și alte fragmente despre Transilvania mireasă, căreia îi aduce pețitori, el fiind dincoace de Carpați…Cu așa gândire și logică de fier, parcă nu mă mai miră că ”Este Gelos” ne-a zis ”pas!”

Nu-i sfârșitul lumii!

Reprezentativ

Etichete

, , , ,


Știu. De aceea m-am rezumat doar la a semnala produsele lipsă din comandă. Nu e un secret, că de când cu pandemia, m-am obișnuit să -mi procur cele necesare online.

Nu am avut mari așteptări. Minunile țin trei zile. Indulgența mea însă, față de Coralia.com a culminat cu mutarea mea la Glovo.ro

Un timp a mers totul șnur. Penny, Kaufland, Auchan…

Minivacanța însă, deși era încă în fașă, a dat peste cap totul. După ce magazinul a preluat comanda m-a anunțat că un produs lipsește, și că nu prea găsește un glover, dar se rezolvă. Au trecut zece minute și a început dusul cu zăhărelul. Ora de livrare creștea cu 10-15 minute, ca în cele din urmă să mă anunțe că asta e. Adică nu e glover! Suma de consolare: 5 lei. Anularea comenzii.

După Auchan am trecut la Penny. Scenariu aproape asemănător, doar că ei au fost ceva mai politicoși. Au renunțat mai repede. Au promis aceeași sumă de consolare și și-au cerut scuze că banii blocați pentru comandă, în contul meu bancar…acolo vor rămâne un timp!

Ca să scurtez povestea, am ajuns la Profi. Prima livrare șnur. A doua scărțâie ușor și asta, care m-a șocat! La Profi!

În loc de cantitățile comandate am primit: 1 (un) fir de morcov, 1 (un ) ardei roșu kapia, 1 (o_)ceapă galbenă, fiecare separat într-o pungă biodegradabilă! Am căutat prin plasă, nu-mi venea să cred! Nu există posibilitatea de a comanda mai puțin decât 1kg sau 500 grame de fructe sau legume! Ce-i asta dacă nu-i batjocură? Miștocăreală?! Și asta nu e totul, că mi-a luat banii pentru cantitățile cerute și de Moș Nicolae i-am mai dat și un tips.Cum ziceți? Prostia și mândria se plătesc? Și încrederea!

Că ar fi trebuit să scot chitanța din plasă și să verific suma! Omulețul nu avea cum să nu știe ce a cumpărat. cât a plătit! A zis o sumă…

Data viitoare vom fi mai atenți! Asta-i mesajul lor. Încă nu mi-am revenit din uimire. Nu-i sfârșitul lumii, dar mi s-a rupt filmul, asta-i cert!

”Când la mate dai de greu!”

Reprezentativ

Etichete

, , , ,


Recunosc că încă n-am avut nevoie de teoreme și formule complicate de matematică, deși cu asta mă amenințau încă din generală, vezi tu când ajungi în Viața cu V mare, te vei lovi de probleme care se rezolvă cu astfel de ecuații!

Și totuși, câteva exerciții de aritmetică ar ajuta doamnele și domnișoarele care numai că nu se păruiesc acum, pe un site care tratează o profeție. Explică una alteia cum stă treaba, bineînțeles total greșit, dar perseverează …jale!

Problema ar rezolva traiul în Românica noastră! Cel puțin asta promite profeția. Uite așa:

Niște tineri bucureșteni descoperă în vara lui 1995 ceva ciudat în peștera Scărișoara. Apelează la o ghicitoare care descifrează mesajul despre un băiat de 13 ani, din capitală, fiind reîncarnarea unui băiat decedat în 1853. Despre acesta se spune că la vărsta de 40 de ani va deveni omul providențial pentru România.

Dacă în 1995 avea 13 ani, înseamnă că s-a născut în 1982. S-a reîncarnat.

Dacă s-a născut în 1982 înseamnă că acum, în 2022 ar trebui să devină omul providențial.

Imediat se gată anul, cititoarele combat vehement fiecare pricepând altceva din datele expuse, iar omul între timp face 40 de ani și îndeplinește profeția fără să observăm!

Hoțul se teme de hoț!

Reprezentativ

Etichete

, ,


Cu cinci-șapte ani în urmă, s-a întâmplat să găsesc pe raftul unui supermarket exact cafeaua mea preferată! Era pachet de un sfert de kilogram băgat într-o cutie de plastic, transparent, dar închis ermetic.

Am încercat să desfac cutia, dar n-am reușit. La casierie văd că femeia scoate un clește și harșt, strică frumusețea de cutie și îmi dă pachetul de cafea, lăsându-mă fără cuvinte! ”Cutia nu se vinde, e antifurt!”, mi-a zis cu toată naturalețea de care a fost capabilă.

După cutia de plastic, au apărut niște butoane cât mijlocul palmei agățate pe haine, pe încălțăminte. Tot așa se tăiau cu clește. Asta nu m-a mai mirat. În ultimul timp au apărut niște foițe discrete, lipite în pliurile ambalajelor, care nu se mai tăiau și de care aflai doar întâmplător.

Cu atât mai mare mi-a fost mirarea când am văzut batoane de… salam legate cu centură antifurt!

Mi se pare jignitor! Toate magazinele mai mari, astea care se tem de hoți, au camere de supraveghere, au paznic care te urmărește cu ochi de șoim. La ieșire dacă ai uitat să lași cheița de la dulăpiorul pentru bagaje se pornește soneria de alarmă de parcă ar urma un atac aerian!

Dacă ești cel mai tare din parcare îți asumi riscul de a fi sărăcit eventual cu un baton de salam! Recunoaște că nu ai cel mai bun paznic, cele mai bune camere de surpraveghere, nu ai destulă marfă, salamul nu-i de vânzare ori – cum zice o vorbă pe la noi: ”hoțul se teme de hoț”!

Certificat de pauperitate, 2022

Reprezentativ

Etichete

, , , ,


Ieri, la orele amiezii, după ce o ploaie insistentă a spălat colbul străzii, am ajuns în centrul municipiului, reședință de județ.

Judecând după forfota străzii, în zona centrală, aveam impresia că tot orașul e în concediu, că e plin de turiști!

Adevărul e că nu erau toți turiști, unii chiar munceau. De pildă o echipă de lucrători de la Sere. Niște bărbați puternici mânuiau cu talent câteva ustensile de grădinărit. Luptau cu îndârjire împotriva unor buruieni ce invadaseră marginea trotuarului, crăpăturile dintre dale…Specialiștii ar spune că erbicidele ar avea mai mult succes decât târnăcopul!

Soarele în schimb a câștigat lupta cu norii și ne săgeta fără milă. Băncile avangardiste din Piața Trandafirilor jumătate la umbră, jumătate bătute de soare. Nu-i greu de ghicit care erau libere!

Dincolo de parc, în stația de autobuz bătută de soare aceeași priveliște dezolantă! Clădirea Teatrului Național stă posomorâtă în capătul oceanului de beton. Copacii pitici și scumpi la vedere nu știu când vor face umbră! În loc de refugiu, un aranjament încropit la viteză, ca o soluție de moment ce a prins rădăcini. Călătorii așteaptă autobuzele, din fericire se pare că circulă mai bine decât până nu demult. Cu puțin noroc pot nimeri într- unul modern, cu aer condiționat, dacă nu…vor intra într-o saună umedă! Câteva stații rezistă, ce atâtea mofturi!

O bancă rezemată de turnul unei foste biserici, demolată ca să se facă loc clădirii teatrului asigură o dâră de umbră. Cei care s-au așezat acolo sigur nu s-au uitat în sus! Deasupra lor atârnă o bucată ascuțită de tencuială desprinsă mai mult de jumătate de pe zidul turnului. Certificat de pauperitate!

Turnul figurează la numărul a MS-II-m-A-15552 în registrul monumentelor istorice din România. Sub turn și sub piața Teatrului se află un cavou al călugărilor franciscani. Construit în stil baroc, turnul înalt de 35m a fost alăturat bisericii finisate în 1777, abia în 1802. Deasupra intrării în turn într-o nișă s-a păstrat statuia Sf. Francisc, ocrotitorul franciscanilor.

E adevărat că pentru călugării franciscani, sărăcia și umilința formau normele de conduită, dar nu cred că ar fi vrut să vadă turnul bisericii în halul în care se prezintă azi!

În buricul târgului, în 2022 vara, să arăți unui turist rătăcit prin oraș că ai un asemenea monument istoric și nu faci nimic ca să-l salvezi!

Ce să mai zic?

Foto EM (2022)
Foto EM
Foto EM
Foto EM
Foto EM
FOTO EM
Sursa wikipedia

Nu intrați fără chemare!

Etichete

, , ,


Prin geamul – ușă, cei care nu sunt cu ochii lipiți pe cealaltă ușă, văd până-n stradă. Ca să mai treacă timpul, poți paria cu tine însuți că vei ghici câți se opresc și câți vor trece mai departe. De pildă persoanele care se apropie, cei doi care s-au dat jos acum dintr-un taxi și se rostogolesc spre clădire, se opresc în minuscula încăpere și așa plină până la refuz, ori se vor strecura până la ușa care dă pe holul ce duce la cabinete?

Ochiul format căștigă pariul.

Cei care stăteau aparent liniștiți, pe băncuța de lângă singurul perete pe care nu era decât o ușă blocată, ca la un semnal s-au ridicat și s-au înghesuit în cei care au mai făcut un pas înainte, lipindu-se de una dintre cele două uși. Bine crescuți, noii veniți degeaba au salutat politicos, nu le-a răspuns nimeni. Și-au strâns și mai tare rândurile și când ai fi crezut că ai de a face cu un grup de oameni cu deficiențe de auz, s-a declanșat vacarmul. Fiecare avea ceva de comentat. Unii aveau și propuneri pentru fluidizarea programului.

Ați zis program? Programare? De ce se mai face programare dacă nu se respectă? O bătrânică se văita că nu și-a luat medicamentele, că ar trebui să mănânce și stă la ușă!

Alta, între două telefoane prin care a chemat un taxi la rugămintea cuiva, a dat indicații unei bone găsită ad-hoc, a reformat întregul sistem sanitar. Prin vorbe, tot mai răspicate. Apoi și a reluat locul cât mai aproape de ușă.

La un moment dat s-a deschis ușa păzită cu strășnicie de un grup de cetățeni înarmați cu bilete de trimitere, dosare, recipiente cu mostre de scaun sau de urină. Ușa nu s-a deschis decât de o palmă, de s- a strecurat afară o lucătoare, făcându-și loc printre combatanți, a comentat din mers: ce bine că plec! Nici afară nu-i prea bine, dar înăuntru e groaznic!

Liniștea instalată după bubuitura ușii închise cu fermitate, a fost spartă de o voce firavă: ”mi-au spus să intru imediat cum ajung”.

Instinctiv i-au făcut loc să intre fără chemare. Săraca, se vede că e chiar bolnavă!- se auzea câte o voce cuprinsă de empatie. Unii veneau, alții plecau, reproșurile nu conteneau.

Să ne liniștim! – a intervenit cineva din colțul încăperii, Nu are rost să ne îmbolnăvim acum și de nervi!- a spus continuând să-și examineze smartfonul.

Combatanții chiar s-au mai calmat, mai ales după ce un grup întreg a fost chemat înăuntru. Aleatoriu, adică după programare. Chiar dacă unii păzeau ușa de zeci de minute, printre picături, se respecta programarea!

Judecând după vârsta celor care își puneau la încercare bastonul din dotare nu se puteau despărți de statul la coadă, atât de specific epocii de aur.

Replicile au fost reluate cu forțe noi. Nimeni nu vine de bună voie! Fiecare are diagnosticul său. Nu-i destul că ai o problemă, trebuie să fii supus și la testul de rezistență? Și tot așa.

Soluția? În numărul viitor!