Am tras nişte sârme de- a latul camerei, peste care am agăţat nişte cearceafuri albe luate pe inventar. Sub geam, în cea mai îndepărtata „încăpere” era dormitorul. Un dulap metalic culcat pe linoleumul verde de pe jos, era pe post de dulap, loc de joacă pentru copil, pe o parte, pe partea opusă, am instalat geamantanele. Patul matrimonial l-am făcut din două paturi alăturate, cu saltele de burete şi acoperite cu câteva pături noi. La mijloc era camera de zi, sufragerie – în funcţie de necesităţi. Din câteva saltele am realizat o canapea, la mijloc era o masă cu câteva scaune şi o masă cu televizorul luat tot pe inventar.

Dincoace de perdeaua de cearceaf, prima parte din cele trei „încăperi” ale camerei era, pe stânga cum intrai: bucătăria, la mijloc holul şi pe dreapta baia.

În bucătărie aveam o masă pe care am instalat un reşou din BCA ce avea montată în şanţuri concentrice rezistenţa, pe asta găteam. Un frigider Fram, funcţionabil, nu mai ştiu de unde l-ai achiziţionat şi un dulap de metal, aşezat pe verticală, plin cu de toate.

În „baie” aveam o masă cu raft, sub care ţineam colecţia de apă, zeci de sticle de bere umplute cu apă de la un robinet din curtea din spate, ultima speranţă de unde puteai face rost de apă, dacă la etaj nu mai curgea. Cea mai mare problemă fiind veceul, am improvizat o găleată de metal cu capac din lemn ce avea şi mâner, ca să corespundă cerinţelor, lavoarul l-am îmbrăcat roată împrejur cu o fustă la care am renunţat ca să camuflez „oliţa”. Un deodorant era mereu la îndemână, pentru că oliţa aştepta cuminte indiferent de conţinut până veneai de la lucru ca s-o goleşti!

Vecinii mei de palier nu ştiu ce credeau despre mine şi copil că nu ne vedeau decât plecând şi venind de la cumpărături, dar niciodată, de la primele incidente cu şliţul, mergând spre baie.Am tras nişte sârme de- a latul camerei, pe care am agăţat nişte cearceafuri albe luate pe inventar. Sub geam, în cea mai îndepărtata „încăpere” era dormitorul. Un dulap metalic culcat pe linoleumul verde de pe jos, era pe post de dulap, loc de joacă pentru copil, pe o parte, pe partea opusă, am instalat geamantanele. Patul matrimonial l-am făcut din două paturi alăturate, cu saltele de burete şi acoperite cu câteva pături noi. La mijloc era camera de zi, sufragerie – în funcţie de necesităţi. Din câteva saltele am realizat o canapea, la mijloc era o masă cu câteva scaune şi o masă cu televizorul luat tot pe inventar.

Dincoace de perdeaua de cearceaf, prima parte din cele trei „încăperi” ale camerei era, pe stânga cum intrai: bucătăria, la mijloc holul şi pe dreapta baia.

În bucătărie aveam o masă pe care am instalat un reşou din BCA ce avea montată în şanţuri concentrice rezistenţa, pe asta găteam. Un frigider Fram, funcţionabil, nu mai ştiu de unde l-ai achiziţionat şi un dulap de metal, aşezat pe verticală, plin cu de toate.

În „baie” aveam o masă cu raft, sub care ţineam colecţia de apă, zeci de sticle de bere umplute cu apă de la un robinet din curtea din spate, ultima speranţă de unde puteai face rost de apă, dacă la etaj nu mai curgea. Cea mai mare problemă fiind veceul, am improvizat o găleată de metal cu capac din lemn ce avea şi mâner, ca să corespundă cerinţelor, lavoarul l-am îmbrăcat roată împrejur cu o fustă la care am renunţat ca să camuflez „oliţa”. Un deodorant era mereu la îndemână, pentru că oliţa aştepta cuminte indiferent de conţinut până veneai de la lucru ca s-o goleşti!

Vecinii mei de palier nu ştiu ce credeau despre mine şi copil că nu ne vedeau decât plecând şi venind de la cumpărături, dar niciodată, de la primele incidente cu şliţul, mergând spre baie.