Pe gresia lustruită, ca la farmacie, îmi atrage atenția

o bucată de hârtiuță albă, la un pas de casierie.

E o programare la un medic, data, ora și ștampila

Îi spun farmacistei s-o pună undeva la vedere

Nu păstrăm așa ceva, zice, mototolind hârtia

O aruncă la coș: ce să-i fac dacă-i prost!

Poate va reveni, s-o caute încerc eu s-o opresc

Da, că mai și știe pe unde s-o caute!

Excesul de ”empatie” față de pacient

M-a lăsat fără replică!