Cu mulți ani în urmă lucram la un cotidian unde aveam o rubrică intitulată ”Meserii uitate, meserii căutate” Încercând să-mi eliberez spațiu în cutia mea de scrisori am dat de câteva articole, unele fără poze, pe care le voi posta aici, considerându-le file de istorie.

”Meserii uitate, meserii căutate

Fotograful, artist al momentului

De la Aristotel încoace se știu multe despre minunea de a reține realitatea într-o cutie magică. Elementele necesare pentru realizarea unei fotografii, căci despre aceasta este vorba, au fost descoperite pe rând.

Se știa că o gaură într-o cutie întunecată face ca imaginea reală să apară inversată pe fondul alb al cutiei, nu mai era nevoie decât de Clorura de argint, care se înnegrește la lumină, de Hiposulfitul de sodiu ca să devină fixator și de micul fizician de provincie, Niepce, ca să asocieze aceste elemente pentru a fixa imaginea pe o placă metalică.

Cel care a recuperat invenția sa a fost Daguerre. Grație Dagherotipiei, Franța a devenit proprietarul invenției, cu data oficială 1839 când a fost inventată fotografia.

De la daguerotype la foto digital

Tehnica s-a dezvoltat rapid făcând să apară o nouă meserie, foarte căutată mai ales de ziarele vremii, cea de fotograf.

Nu era tocmai ușor pentru reporterii-fotografi să care după ei aparatele foto și un întreg arsenal de mini-laborator ca să capteze imagini din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Primul aparat foto digital, DCS100 a fost prezentat publicului în 1990, care până atunci a fost folosit doar în fotojurnalism, din cauza costului mare. În anii care au urmat aparatele digitale au devenit consumabile, astfel încât după cum crește calitatea imaginii așa scade prețul aparatului.

Patria îți va fi recunoscătoare

Cel care ne-a povestit despre această ramură a artei vizuale se numește Ladislau Bartha și este fotograful oficial al Teatrului Național din Târgu-Mureș. Bartha Ladislau a terminat la IATC București secția arta fotografică în 1982. “Încă din anii de liceu m-a pasionat fotografiatul. Făceam poze de școală cu colegii-revocă trecutul Bartha, iar domnul director Văsieș obișnuia să-mi spună: “Patria îți va fi recunoscătoare” !

O fire de artist, căruia i-ar fi plăcut grafica, dar nu avea talent la desen. Un suflet de artist care adoră muzica, dar nu are voce-așa se autodefinește cel care trebuia să aleagă arta fotografică pentru a se putea exprima.

Soarta i-a adus în cale nevasta care are o voce superbă și cântă la pian, dar ceea ce  regretă Bartha Ladislau este că niciunul dintre cei doi copii ai lor n-a moștenit vocea soției! Băiatul în schimb se pricepe la arta fotografică. “Este o artă aplicativă-explică Bartha Ladislau esența meseriei de fotograf. Fotograful trebuie să prindă momentul, să imortalizeze starea sufletească a celui fotografiat. Și peste ani dacă se uită la fotografia aceea, să-i trezească sentimentele de pe vremea când a fost realizată imaginea. Un artist fotograf realizează compoziții, peisaje, natură statică, nud…Mulți fac kitschuri, la nunți și alte asemenea ocazii.”

Ce trebuie să știe un fotograf?

Fotograful după ce urmează o școală de specialitate, trebuie să respecte legi, reguli și tradiții. Să fie punctual. “Nu poți relua clipa, dacă ai întârziat, ai pierdut,”-declară Bartha.

La Teatru, fotograful are o situație specială. De la ședințele foto făcute pentru prezentarea oficială a unei piese de teatru fotograful execută indicațiile regizorului. “Doar apasă pe buton! Face exact ce i se cere. La repetiții face poze care reflectă starea sufletească a personajului, se fac multe poze, dar nu e sigur că artistul va avea de fiecare dată aceeași mimică, aceeași capacitate de a intra în pielea personajului, aici deja fotograful poate imortaliza clipa, poate anticipa gestul, mimica, expresia feței care merită fotografiat,”-adaugă Bartha. “Un fotograf trebuie să se adapteze. Să înțeleagă că nu e buricul pământului! Să se autocenzureze…”înșiră Bartha ce se cere de la un bun fotograf.”

(sursa foto Simon Zsuzsánna)