Cu mulți ani în urmă, când la tot pasul găseai câte un chioșc de ziare în centrul urbei am stat de vorbă de cu o angajată la firma de distribuire a presei scrise. Pe scurt: vânzătoare de ziare.

”Mă scol la cinci, la 6,30-7 sunt aici. Preiau ziarele, le citesc pe cele locale ca să fiu informată, apoi și pe cele mai importantele știri din cele naționale-mi-a povestit Edit. Nu am timp de televizor, mă informez doar din ziare. Dacă nu v-ați gândit până acum aflați că ziarele nu apar din senin pe tarabe. Se numără bob cu bob, se așează la vedere, ca fiecare să poată fi observat de trecători, se face și contabilitate primară, exact ca într-un magazin.

Sunt oameni care se uită de sus la noi, vânzătorii de ziare, dar habar nu au ce înseamnă să vinzi ziare. Trebuie să ai o memorie foarte bună. Ca un computer trebuie să fii. Cotidianele, normal, vin zilnic, revistele și cele lunare apar după data de 20 a lunii. Zilnic primesc 30-45 de titluri, dar se întâmplă să fie și mai multe. Cele nevândute se numără din nou, se dau la retur”- a detaliat Edit în timp ce a luat două ziare de pe tejghea. Cel care s-a apropiat de chioșc , cititor fidel, nu trebuia să zică nimic, doar să lase banii potriviți cu un ”Mulțumesc! Pe mâine!” În atâția ani m-am deprins să cunosc oamenii. Știu de cum se apropie dacă se uită doar sau și cumpără ceva.”

”Sunt și situații ciudate,” a continuat Edit. ”Un bărbat bine îmbrăcat, numai cojoc, numai căciuli, înfulecând un langoș unsuros se apropie și-mi cere un ziar. De care vreți? Nu contează, dar să fie bun, că umblu mult și mă trage curentul. Libertatea? Sau Gândul? Da, da, ăsta-i bun, dă-mi două!” No comment.

”O doamnă foarte dichisită, plină de importanță , într-o zi de joi mă întreabă: Când apare ziarul de sâmbătă? Ce să- i zic?” a râs Edit.

Un alt caz memorabil, în urmă cu câțiva ani, un tip îmi cere ziarele care au programul tv. Le ia la frunzărit, unul după altul, apoi, decepționat, mi le returnează. ”Nu-s bune, eu n-am televizorul color!”

Un domn bine îmbrăcat, se postează în fața mea și-mi zice că vrea revista Mucles. N-avem așa ceva. Cum așa, dumneata nu știi ce vinzi? Și-mi arată revista ”Muscle Fit” agățată pe afară. Aha, ”Mascăl fit” avem!, dar nu i-a mai trebuit nimic. A plecat rușinat”, a râs Edit rememorând întâmplarea.

PS:

Din colecția Meserii uitate, meserii căutate, texte scrise pe vremea când nu știam că va veni Inteligența Artificială.