Curgeau știrile sumbre despre oameni infectați, spitalizați, băgați în carantină sau în izolare, unii vindecați, mulți decedați. Când era panica mai mare a sosit vestea că există un vaccin care poate stopa răspândirea bolii. Ceva nou, nemaiauzit, insuficient testat. A început lupta pentru achiziționarea vaccinului miraculos. S-au făcut liste, unii aveau chiar prioritate…N-au lipsit nici piloșii care au vrut să fie primii vaccinați.

Cu mare tam-tam, a se înțelege onoruri militare au fost întâmpinate primele transporturi de vaccinuri la sosirea în țară. Depozitate în condiții speciale, au fost păzite cu strășnicie. Apoi s-a zvonit că niște doze ar fi fost transportate în cutia de pizza. Au fost cozi pe la spitale, pe la corturi special amenajate pentru vaccinare. Personalitățile au fost fotografiate în timp ce li se administra serul miraculos.

”Să putem bea cafeaua împreună cu părinții noștri”, ”să ne protejăm bătrânii” și alte îndemnuri pentru vaccinare rulau pe ecranele televizoarelor alternativ cu rapoartele sanitare.

Virusul a avut o doză de bun simț, consider eu, din moment ce a respectat orele și zonele de circulație. La Târgul de Crăciun de pildă culoarele de trecere erau despărțite de o plasă de sârmă. Pe stânga intrau vaccinații, paralel pe dreapta nevaccinații. Și virusul nu se băga!

Dincolo de toată panica și măsurile cel puțin ciudate, în toată pandemia asta a fost și ceva de bine. Nu s-a mai fumat pe stradă, sub mască ar fi fost cam greu. Tot mai puțini fumători tușeau, scuipau pe stradă, că nu aveau de ce. Au dispărut adunările pe la terase, parcuri, nu s-a mai mâncat semințe, așa zisele bomboane agricole au dispărut cu totul. Grație restricțiilor de circulație până și și adepții lui Bacchus s-au mai rărit. Mergând pe trei cărări, puteau fi confundați cu infectații, riscând să fie spitalizați.

(va urma)