Etichete

, , ,


Tocmai mă întorceam pe partea mea stângă când dispărea încet ”filmul” din capul meu. Nu rețin ce visam. În schimb îmi amintesc perfect și acum, la multe ore distanță, sunetul strident al telefonului care m-a trezit din somn. Avea un cântec nemaiauzit. Ciudat!

Nu știam ce vrea să fie. Nu era nici ro- alert că e ursul sub geam, nici că vine vremea rea, nici alarmă că am de mers undeva, nimic din astea și totuși, sunetul nu se mai termina.

Cu greu am reușit să-l dibuiesc pe noptieră care din cele două telefoane sună. Când mă uit văd că a fost cutremur! Mi s-a părut o glumă proastă. O hartă cât ecranul arăta cutremur de 6.5 grade pe scara Richter, chiar acum! Am privit în jur, toate erau așa cum le-am lăsat aseară, așa că n-am aruncat decât o privire peste cele câteva pagini de sfaturi. N-am reținut decât ceva despre papucii pe care ar fi trebuit să-i las la intrare sau nu? Și că vor mai fi replici.

Am sacul de alarmă pregătit, dar nu mi-ar folosi la nimic! Nu văd cum aș putea scăpa în caz de Doamne ferește! Sub măsuță nu încap, să mă țin departe de orice ar putea pica…să nu intrăm în detalii. Pe scări nu-i indicat să ies…

Cutremurul din `77 m-a zgâlțâit neuitat de tare cu fotoliul în care stăteam. Cel din anii `90 doar m-a amețit ușor…Au zăngânit paharele din vitrină, s-a legănat lustra din tavan…

Azi, plafoniera modernă nu are balans. Amețeli n-am, din fericire.

Alarrma a tăcut. Mesajul de la GoogleEarthquake a dispărut. Dubios de calmă am urmărit un podcast, nu până la capăt, dar îndeajuns de mult ca să adorm la loc.

Ceasul meu deștept a considerat pentru prima oară după ceva timp că somnul meu a fost ”good.” Deși am moțăit după- masă!