Într-un oraș, undeva în Ardeal, într-o gară recent renovată oamenii stau la rând la ghișeul de bilete. Primul din rând stă aproape în genunchi, pervazul ghișeului fiind cu puțin peste 50 de cm de sol. Imaginea postată pe pagina de socializare stârnește comentarii interminabile, care -în scurt timp- o iau  pe arătură. Nimănui nu-i mai pasă de geamul proiectat de Dorel, toată lumea comentează funcționara, amărâta de angajată la stat care lucrează pe salariul minim. Degeaba stăteau chiar și în genunchi în fața ei, dacă nu cereau pe românește ”egy biletat Brassoig”, rămâneau pe peron, că bilet nu primeau.

De aici au început divergențele mergând până la mici războaie interetnice în spațiul virtual. Sudul frustrat de realizările Nordului la care nu ar vrea să ajungă, chiar dacă moare de ciudă, se complace în mediocritate și nu mai poate de mândria de a fi român și atât.

Am fost apostrofată cu mânie proletară-deocamdată doar în privat-cum pot pretinde de la o amărâtă de angajată să știe o limbă de circulație internațională-am specificat că nu mă refer la maghiară, care multora provoacă erupții cutanate, dar măcar la un ”furculițion” sau ”loca” din seriale!

E funcționară la gară, pentru Dumnezeu, nu lucrează la bodega din sat! Într-o gară  se întâmplă să vină și străini! N-ar fi normal să se poată înțelege  cu toată lumea? Unui turist nu-i poți face o bucurie mai mare decât să-i zici două vorbe pe limba lui, chiar dacă a venit de pe Lună! Și dacă nu vorbești selena, măcar în engleză să-i vorbești!

Da, ar trebui să facă academia funcționara, altfel cum naiba să ghicească ce îi ceri când nu vinde decât …bilete!