O locomotivă ca de jucărie pentru un copil uriaș avea agățate după ea câteva vagoane fără acoperiș, din acelea pentru transport bușteni. Această garnitură  alcătuia trenul nostru de plăcere. Era trenulețul  cu ajutorul căruia  lucrătorii de la CFR  executau într-o zi de vară programul de recompensă acordată pentru munca depusă în decursul unui an.

Angajații cu familiile, cu invitații, cu câini și cu  purcei ne îmbarcam dis de dimineață în vagoane, unde  copiii, mai trăgeam apoi un pui de somn pe culcușul de fân proaspăt.  Legănați de cântecul roților, după un timp ne debarcau la Praid  sau la Sovata? Aici am un lapsus.

Împreună sau pe cont propriu fiecare participant avea la dispoziție o zi întreagă pentru o vizită la salina de la Praid, o baie în piscina cu apa atât de sărată încât cu  greu reușeam să ne menținem pe verticală, având tendința de a ne pune în cap la cea mai mică mișcare greșită! O plimbare prin Sovata, pe la vile, pe la Lacul Sovata, ca apoi să luăm masa și să ne întâlnim din nou pe la trenulețul care ne legăna pe aceeași melodie, de astă dată sub cerul înstelat către casă. Mici scântei scuipate de balaurul de fier colorau cerul, locomotiva bombănind se grăbea spre oraș.

În scurt timp liniștea se lăsa peste vagoanele cu copiii care revedeau în vis imaginile minunate adunate în cea mai lungă zi a anului.  Locomotiva mai fluiera vesel de două ori, în semn că a bifat cu succes încă o excursie a ceferiștilor!