Mic dejun de duminică. Încercând să ne auzim dincolo de vacarmul produs de dangătul clopotelor de la 2 biserici şi cântecul evlavios al popii de dincolo de drum, ajungem să punem ţara la cale. Din vorbă în vorbă se naşte şi o concluzie: unii fură doar de dragul de a se afla în treabă. Alţii din neştiinţă, ca să nu folosesc din nou cuvântul ce lezează iremediabil orgoliile.

Nu mi-aş fi inchipuit să existe în secolul XXI, (a se observa că mă obsedează asta de ceva vreme) fiinţe purtătoare de materie cenuşie care locuind într-un apartament de bloc (menţionez asta ca să nu vă imaginaţi…Peleş sau Buckingham Palace, deci un spaţiu restrâns unde nu poţi ascunde nimic fără să nu fie găsit în cinci minute), să fii plătitor de taxe şi să nu ştii unde e contorul de apă! Să primeşti lună de lună aviz de plată, atenţionare că se citesc contoarele, iar tu să nu te miri de unde apar 2mc de apă pe avizul tău de plată când în viaţa vieţii tale nu a fost nimeni să-ţi citească apometrul, despre care habar nu ai unde s-ar afla!

Şi acum revin la „hoţie”. Cel care trebuia să citescă apometrul nu şi-a făcut treaba, cel care putea să facă „autocitire” habar nu avea că are nişte apometre în casă, furnizorul facturează după contorul propriu de lângă scară, asociaţia împarte consumul după citirile primite de la firma care încasează un abonament pentru asta şi diferenţele de consum sunt împărţite între toţi consumatorii de pe scară. Pe scurt, deşi e vorba de hoţie, asta se cheamă nepăsare şi e o boală fără leac!

Mai are rost să ne stricăm digestia?

 

(Foto: teaca wordpress.com)