Pe baza unui abonament anual  de 24 de lei  pe apartament, o angajată de la firma care recent ne-a schimbat contorul de apă, contra cost, evident, la sfârşitul fiecărei luni trece pe la fiecare abonat ca să noteze indexul de pe aceste apometre.

Într-o anumită zi, la un anumit interval orar anunţat cu o zi-două înainte, angajata se prezintă discret pe la uşile noastre. Se poate întâmpla să nu ne găsească acasă, nicio problemă, se poate face autocitirea şi pe baza bileţelului lăsat la uşă, angajata calculează metri cubi ce vom avea de plată cu prima ocazie.

Există posibilitatea să anunţăm telefonic la sediu cât arată contoarele, autocitire se numeşte şi această variantă. Dacă nu am telefonat, nu am lăsat bileţel pe uşă şi nici n-am fost găsiţi acasă, se cheamă că vom fi taxat la pauşal.

Dar ce se întâmplă când angajata găseşte bileţelul cu citirea exactă, până la ultimul strop înregistrat de vechiul, dar şi de noul contor? Adică 11,65mc. Angajata semnează bileţelul, dovadă că l-a luat la cunoştinţă şi pleacă. La alţi doi vecini deasemenea a găsit bileţel la uşă, la un vecin nu l-a mai citit din mileniul trecut, i-a pus estimare, la un altul a citit, dar nu a pus niciun index, iar la noi, ca să scurtez povestea, a pus un semn de întrebare! Ce înseamnă semnul de întrebare? Că nu e clar dacă a fost citire sau nu?

This is the question of day!