În curtea școlii din satul cu nume de pom fructifer, în pauză i-am surprins pe elevii mei cum făceau galerie celor din clasa a VII-a. Cei din a V-a chibițau și aplaudau reușita participanților la un joc cu aruncarea monedei. N-am înțeles despre ce era vorba, dar bănuții cu care aruncau mi-au atras atenția. Erau bănuți vechi, tocmai potriviți colecției mele numismatice.

Ați ghicit! Am confiscat bănuții, sfătuindu-i pe copii să-și găsească o îndeletnicire mai potrivită pentru curtea școlii.

Zilele trecute am dat din nou peste știri scrise pe genunchi: Ai această monedă în casă? Om te-ai făcut! Pe internet bănuțul se vinde cu…și urma o cifră colosală!

Autoarea a confundat sezonul cu fazonul! Dacă se vinde ceva ce am și eu, nu mă îmbogățește cu nimic, dacă nu găsim cumpărător! Dacă știrea s-ar fi referit la disperarea colecționarilor care ar da o sumă imensă pentru un exemplar care nu se găsește decât rătăcit printr-un sertar la mine…Dar așa…

Colegul nostru de blog, vrăbiuțe.blog colecționează monede de 2 euro, din cele mai rare, din ediții restrânse. La fel cum timbrele , ilustratele pot fi adevărate enciclopedii, la fel de distractiv este și numismatica. Doar 3 monede de 2 euro am găsit deocamdată în colecția mea, dar a fost interesantă navigarea pe internet pentru identificarea lor. Totodată am aflat o mulțime de lucruri interesante începând cu anul când au fost emise, în care țară, din ce material, ce gramaj au, cine le-a desenat …și nu în ultimul rând cu cât se vinde, sau dacă e ”stoc epuizat” deja!

Revin!