Blocul cu patru etaje e cel mai ciudat numerotat din câte am văzut vreodată. Livratorii și curierii mereu se încurcă la găsirea numărului căutat. Zilele trecute un astfel de curier căra câte o plasă burdușită în fiecare mână și încă un bidon cu apă plată. Ca să evităm încurcăturile, îl așteptăm pe livrator de fiecare dată pe coridor, dându-i indicațiile necesare. ”Mai sus, mai sus!”Tinerii se învață repede și nu uită dacă au mai fost odată. Vârsta e doar un număr dar poate creea probleme!

Apare livratorul, un om trecut de prima tinerețe. ”Mai sus! Nu acolo! Mai sus, vă rog!”!-încercăm să-l dirijăm, dar omul dispare undeva cu un etaj mai jos. O canapea cândva nou-nouță ce stă pe afară de vreo trei ani, acoperit cu o bucată de nylon, l-a îmbiat atât de tare pe livratorul nostru încât s-a așezat să-și tragă sufletul. De sus, nu se vedea, dar se auzea cum cu greu articula: ”mai hodinim și noi, domnule!”

Mi se pare corect. Ce poți să faci decât să-i zici: scuzați și iertați, am vrut să vă ajutăm!