Turna cu găleata! Tuna și fulgera. Trezită din somn aveam tendința să cred că am visat urât, până când niște cirx-craxuri au iluminat dormitorul. Instantaneu mi-am adus aminte de toate codurile prezentate de doamnele de la meteo. Uite că de data asta se adeveresc prezicerile! Numai să nu fie și mai rău!

Am deschis larg geamul, apoi l-am repus pe jumătate ca să nu curgă apa pe parchet. Ploua cu talent. Samy se uita la mine cu o privire întrebătoare. L-am luat în brațe. N-am înțeles de ce și-a scos limba la mine. Îi bătea inima atât de tare de parcă s-ar fi transformat în întregime într-o inimă mare.

M-am speriat. Dimineața la 3 jumate, cartierul doarme, tună și fulgeră, ploaia bate în geam și eu habar nu am ce aș putea face!

Îmi verificam în gând toate cunoștințele de medici. Oare cine nu s-ar supăra să-l trezesc din somn? Și ce să-i zic? Că nu știu ce se întâmplă cu Samy? Că gâfâie cu limba scoasă? Cu nu vrea să bea apă, iar la geam nu putem sta că plouă!

Și atunci am realizat că vrea afară! În țol festiv de noapte, cu papuci în picioare, umbrela într-o mână, lesa în cealaltă….am coborât trei etaje și am ieșit să prindem ultimii stropi de ploaie!

La o așa apariție norii s-au blocat de mirare. O alarmă de mașină a cârâit timd, ca o voce răgușită undeva prin parcare. Samy a salutat câteva tufe, destule ca să se ude pe blăniță, ocolind totuși cu măiestrie băltoacele.

Escapada noastră s-a terminat înainte ca gongul să bată ora patru, din cea mai furtunoasă noapte de iunie.