Nu știu ce mi-a venit zilele trecute de mi s-a pus pata să pregătesc o excursie în țara vecină. Nu am reușit să aprofundez intenția, că îmi sare în ochi o știre. ”Ce a pățit NELU CORTEA în Ungaria, după ce a fost auzit vorbind în limba română!”

Auleo! Oare ce a pățit? Din experiență știu, cu mulți ani în urmă vânzătoarele de la un supermarket habar nu aveau ce limbă vorbim. De atunci nu doar că au învățat să reunoască limba română dar au dezvoltat și o reacție neașteptată? După titlul știrii nu te poți aștepta decât la ceva rău! A pățit, nu?

Am citit știrea. N-aveam cum să nu aflu ce a păți bietul om vorbind românește-chiar și de unul singur, după cum reiese din relatare.

Știți cum se scriu știrile în zilele noastre. Dai un titlu momeală, îl reiei de cel puțin încă patru ori, topica e destul de permisivă în limba română. Și de fiecare dată speri că ajungi mai aproape de pățania omului. De fapt îi dai târcoale subiectului precum pisica se învârte în jurul blidului cu grișulețul fierbinte.

Nu mă joc cu nervii cititorilor mei, așa că scurtez: cunoscutul artist (am aflat din știre asta) se afla în coadă după o doamnă, însoțită de un domn. Cei doi vorbeau românește, dar când l-au auzit pe protagonistul nostru, bărbatul s-a băgat cu repeziciune în spatele femeii, care avea geanta pe spate!

Ce a vrut să spună autorul? Că limba română aparent e periculoasă! Eu aș fi zis mai degrabă ”hoțul se teme de hoț”. Nu săriți, zic asta doar de dragul zicalei. Nu-i cunosc pe stimabilii și vorba lui Badea, chiar îi susțin!