E drept că de data asta n-am auzit încă celebra replică, dar mai e timp. La întrebarea: ați mai văzut asemenea ploi? Asemenea vreme rea? Astfel de ploi torențiale? Răspunsul de obiei este: la etatea mea…

În schimb am auzit de câteva ori că tot în data de 13 septembrie în urmă cu 10-11 ani au fost la fel de mari inundații în aceleași localități ca și acum.

Inevitabil se pune întrebarea, dacă așezările sunt pe malul apei, dacă apa are prostul obicei de a se duce la vale, de ce nu se face nimic pentru a-i pune piedică în cale? Nu sunt ploi și inundații zilnic, dar când se întâmplă să fie, rar scăpăm fără pagube și pierderi de vieți omenești.

Inundațiile mari din 1970, de pildă. Atât de mare a fost apa într-un cartier pe malul Mureșului încât tata a intrat cu barca până pe treptele ce duceau la etajul unu din scara blocului! După ce s-au retras apele și s-a putut lucra, toți elevii din oraș am participat la ridicarea unui dig de pământ foarte înalt de-a lungul malului apei. Am dat cu lopata, am cărat pământ, iar la ora mesei ne duceau la cantina unei școli din apropiere, am mâncat ciorbă de fasole de la cazan.

Grație acestui dig, dar și a unor instalații a celor de la Bazinul de Apă din zonă, cel puțin până acum am scăpat de alte catastrofe.

Mi se pare de noaptea minții să stai cu brațele încrucișate așteptând inevitabilul. Nu putem evita, dar putem diminua măcar efectele devastatoare. Când vor înțelege autoritățile că vorbele rămân vorbe?

De lucrurile mărunte depind lucrurile mari. Un dig făcut la timp, un șanț curat, un pârâu decolmatat, locuri amenajate pentru deșeuri care să nu ajungă în ape. Drumuri și căi de acces bine întreținute. Case construite pe fundație solidă, cu autorizație de construire, fără ”las- că- mere ș-așa!” Curățenie, ordine și disciplină.

Lozinca aceasta ne aduce aminte că în aceste zile pompierii și militarii sunt la datorie. La etatea mea știu că mereu a fost așa!