Ați auzit probabil îndemnul: ai grijă de asta ca de ochii din cap! Ați răspuns ”da, da”, fără să vă gândiți măcar o secundă la sensul vorbelor.

Degeaba ați fi analizat și gramatical, tot n-ați fi pătruns înțelesul adânc al cuvintelor. Ochii din cap? N-ai cum să înțelegi decât atunci când de pe o zi pe alta, realizezi că se lasă ceața tot mai densă peste ochii tăi, ca în cele din urmă să nu mai vezi nimic!

Abia după ce niște mâini dibace reușesc să facă minunea și în câteva minute să-ți ridice voalul de ceață de pe ochi, să redescoperi frumusețea sălii unde ai ajuns pe pipăite. Să recunoști fețele pe care nu le-ai văzut, dar le cunoști după voce. Când descoperi culorile, lucrurile mărunte sau un zgârâie nori apărut ca din senin…

Sună ciudat, dar nu putem aprecia valoarea ochilor din cap decât după ce recapătăm vederea!