Au început pregătirile pentru sărbătorile de Paști. Mama făcea niște prăjituri atât de gustoase de-mi lasă gura apă când mă gândesc la ele. Cozonaci cu nucă, cu mac fiert în lapte cu zahăr, cozonac simplu cu coaja strălucitoare și miezul pufos. Sărățele cu cașcaval și preferata mea, Gerbeaud. Misiunea lui tata era să facă rost de vin.

Avea tata un coleg de muncă pe Dâmbul Pietros, care avea vin de casă. Înarmat cu damigeana de 5 kile, a pornit Tata după vin. Între timp mama a făcut cozonacii, prăjiturelele, a vopsit ouăle și tata încă tot nu venea cu vinul.

Avea tata un alt coleg, unul care se ținea ca scaiul de oaie dacă se întâlnea cu el. Nu se lăsa până nu luau ”una mică”, după care se-mbăta cu viteza gândului și din camaraderie tata se simțea obligat să-l ducă acasă.

Bănuind că iar îl dădăcește pe Emeric, mama a pornit în căutarea lui tata. Locuiam aproape de centru, unde erau câteva crâșme, ”la botul calului.” În a doua crășmă, la o masă înaltă, rotundă, fără scaune, l-a și depistat pe tata într-un grup de ceferiști stând la un pahar de vorbă!

Damigeana de 5 kile, îmbrăcată în împletitură de nuiele cu ceva model colorat era sub masă. Trecând pe lângă ei, mama a umflat damigeana și a plecat. Mesenii discutând infocați, n-au observat nimic. După un timp totuși s-a gândit tata, că ar trebui să meargă acasă! Ia damigeana de unde nu-i! ”Măi, frate! Cineva mi-a furat damigeana!”- a exclamat tata. Unul dintre ei a zis că parcă văzuse o fată adineauri…avea o damigeană de vin la ea. ”O fată??” pfuuu se liniștea tata instantaneu. Știa că fata nu putea să fie decât mama! ”Bine că n-a fost altcineva”-a zis, grăbindu-se brusc să plece.