Îmi amintesc, cu ani în urmă, când primeam şi trimiteam primele scrisori electronice, am fost „bombardată” la un moment dat de epistole lacrimogene care îmi promiteau mari câştiguri. Câte un domn sau domnişoară, agent sau chiar director de bancă, îmi explicau printre suspine, bănuiesc, că a sosit scadenţa la o depunere bancară şi au nevoie de ajutorul meu. De fiecare dată depunătorul, un domn extrem de bogat, fără moştenitori şi rude de niciun fel, un „singur pe lume şi plin de bani”, cădea victimă într-un accident aviatic, real sau imaginar, cine să-l verifice.Cel care îmi cerea ajutorul ştia de depozitul acestuia şi sosind scadenţa, nevrând să se piardă banii ce nu au fost revendicaţi de atâta vreme, îmi propunea un târg. În schimbul ajutorului meu nepreţuit, făceam depozitul jumi-juma. Nu trebuia decât să urmez instrucţiunile, care nu mă costau decât un mizilic, faţă de suma uriaşă ce aveam de primit în scurt timp. Nu m-am lăsat ameţită de ochii dracului, dar nu puţini au fost cei care au intrat în joc, până când metoda a ajuns în presă sub denumirea „scrisorile nigeriene”.
Aş fi uitat de toată povestea, dacă zilele trecute printre generali şi ingineri din Kabul sau New York care îmi cereau prietenia pe Skype, nu aş fi primit şi mesajul de la Hazeem Kabila.Din imaginea alăturată îmi zâmbea încrezător un domn stilat, încrezător, deşi alături apărea şi atenţionarea de la Skype că domnul Kabila nu se află printre prietenii mei. De parcă l-aş fi putut confunda cu cineva. Mesajul său aflat imediat sub poză, începea cu instrucţiunea de la Skype: „Introduceţi aici mesajul dumneavoastră”, mesaj de care acesta nu s-a atins, semn că Mister Kabila e foarte priceput şi în domeniul IT! Povestea era aceeaşi ca şi în cazul „scrisorilor nigeriene”, doar că acest mesaj venea de la Londra. Avea însă şi un element de noutate: în viziunea lui mister Kabila există o asemănare între numele noastre! Ce să mai spun! Sigur că există! Depinde din ce unghi le priveşti, vorba unui clasic în viaţă!
Vă las pe voi să ghiciţi cum am procedat mai departe!
Iar a dat norocul peste mine!
23 Sâmbătă nov. 2013
Posted in social
La o cafea cu Erika Mărginean 
Vai, măi Erika, şi eu care credeam despre tine că eşti o femeie sensibilă, gata să empatizeze no matter what cu suferinţele semenilor ei, dispusă să întindă fără rezerve o mână de ajutor semenilor ei … 😥 Tocmai vroiam să te abordez şi să îţi cer să contribui financiar pentru a mă scoate dintr-o problemă care mă apasă de vreo săptămână încoace… Dar, na, în ciuda revoltei tale, totuşi îndrăznesc : sufăr ca un câine, îmi vine să mă urc pe pereţi şi alta nu, ca urmare a rezltatelor analizelor pe care mi le-am făcut acum zece zile. Mi s-a descoperit o gravă deficienţă de somon fumee, caviar şi şampanie franţuzească în organism. Şi medicii sunt de părere că dacă nu fac ceva în sensul ăsta, nu mai am multe zile de trăit. Mă poţi ajuta şi pe mineeeee ? 😳 🙄
Auleo, ce mi-ai făcut! 😥 Emoţionată din cale afară, am scris un comentariu şi a dispărut înainte să-l fi trimis! Insensibila, chiar inumana, uite că -ti spun verde-n faţă că prea te-ai neglijat! Ai tu idee ce dăunătoare e o deficienţă de somon afume? Dar daca se asociaza cu un sushi, tot pe baza de somon, de asta ce mai zici? La asta nu te-ai mai gandit! Recunosc că dupa ce am facut o incursiune in trecutul tau, gratie acelei poveşti cu Mortul Frumos, mi-am dat seama cat de grava poate fi deficienta de şampanie frantuzeasca! De icre, ce sa mai zic! Ma faci sa -l caut pe londonezul, poate ne ajuta cu niste parai, măcar de un vin spumos…supliment alimentar, ştiu, nu prea ajută, dar până găsim nişte fonduri europene…Rezistăăă Daneeeee!!