Vecina de la parter da alarmă: curge apa cu mare presiune în pivniţă! Apa caldă! Mobilizare generală, adică şeful de scară dă fuga în pivniţă înarmat cu cheia franceză şi constată că cineva umblase la robinetul central de apă caldă, luase capacul de pe el şi apa rămasă pe ţevi circulă acum potrivit legii vaselor comunicante. Cine a intrat, când şi de ce? Deocamdată rămâne un mister. Se aud bătăi în ţeavă, dovadă că undeva se lucrează, dar nu se ştie unde. Interfonul de la intrarea principala funcţionează corect. Uşa e închisă, iese cine vrea, intră cine poate. Uşa din spate în schimb are … piatră la ţâţâni! Normal, dă spre garaje. Şi spre pivniţă. Deontologia ar cere acum să va dau adresa exactă… Nu prea îmi convine. Dacă va trece şi mâine pe aici acel lucrător în ape tulburi şi cine ştie ce-i mai trece prin cap? Sau poate le vine altora vreo idee… Pe hol o masă de birou îşi aşteaptă stăpânul. Uneori îi ţine de urât o limuzină de nou-născut (landou) şi pentru că blocul se află la răscruce de vânturi… i-ar stă mai bine cu uşile închise! Şi ce nu înţeleg, cum de simţul proprietăţii începe doar dincolo de uşa de lemn de stejar sau mai nou, cea metalică? De ce scara, trotuarul din jurul blocului nu trezesc acel sentiment ce are omul faţă de maşina de sub copertină sau faţă de laptopul din geantă? „Al meu” începe abia dincolo de pragul uşii? Domeniul public, trotuarul, strada…nu ne interesează. Acolo se abandonează tot ce nu mai trezeşte simţul proprietăţii. De la coajă de banană până la haine vechi, se aruncă în neştire tot ce prisoseşte, acolo unde se nimereşte! Noile regelmentări cu iz european cer locuri amenajate special pentru deşeurile electrocasnice. Bateriile uzate se pot depozita doar la parterul magazinului Luxor Junior –ca să dau un exemplu, dar numai dacă eşti dispus să cumperi altele noi! Şi dacă nu mai vrei baterii? Şi mă întreb şi vă întreb: nu s-ar putea face pe domeniul public un loc –îl imaginez curat, acoperit, decent,-unde omul ar putea lăsa canapeaua de care s-a plictisit, dar altuia i-ar prinde bine, televizorul, pentru că şi-a luat altul cu plasmă, calculatorul, că are altul mai performant, dulapul, râşniţa de cafea, toasterul sau mai ştiu şi eu ce îi stă în cale, dar n-ar fi încă de aruncat? Aveţi vreo idee?

publicat în Zi de Zi , 16 iulie 2007