Mai sunt câteva ore din programul afișat la intrarea în supermarket. Angajații glumesc ca să-și mai alunge oboseala. Lunea nici iarba nu crește, parcă și timpul trece mai greu. Cumpărătorii în majoritatea lor fiind de ai casei, nu sunt băgați în seamă de cei doi paznici, dealtfel vigilenți. Cel mult îl mai bârfesc pe cel care nu-i de față, și nici n-ar avea cum să fie, dacă e adevărat cum îl descriu prietenii, la ora asta deja e mort de beat.

Casierița se necăjește cu o bucată de Kaiser de CrisTim. Codul de bare nu se lasă citit oricât l-ar ameți. Cumpărătorul renunță, treceți mai departe. În cele din urmă ajunge la piesa de rezistență:

-Și două pachete de Heets galben. Yellow.

Casierița -una proaspăt avansată, se ridică de pe scaun, verifică pachetele de țigări din vitrina de deasupra capului, apoi fuge la casieria de vizavi, arată un pachet care evident nu are cum să fie Yellow dacă e silver și își ocupă locul la tejghea. Omul plătește decepționat, cu o zi în urmă de aici cumpărase țigările. E posibil din cauza aparatului de reciclat peturi să se fi schimbat locul de depozitare ori chiar s-au terminat Heetsurile.

N-aveți, asta e.

Când să plece omul exclamă: Asta ce e??

A și scos pachetul de Heets de pe raft sub stricta supraveghere a unuia dintre paznicii care s-a așezat ca să-l vadă mai bine. Yellow! Heets Yellow!

Casierița a încasat contravaloarea pachetelor fără să scoată o vorbă!