Multe s-au schimbat după decembrie 89. Fiecare ministru al Educației a venit cu ceva nou, chiar dacă a ocupat scaunul minsterial doar șase luni. Niciunul n-a considerat destul de bună modificarea precedentului pentru a fi continuat, așa că am bătut pasul pe loc. Și au fost vreo 34 de miniștri în 36 de ani!

Tatăl nostru, rostit în cor

Începerea anului școlar chiar dacă nu mai pică pe 15 a lunii, măcar a rămas în septembrie. Festivitatea de deschidere e la fel de pompoasă, cu părinți și copii emoționați. Cu buchete de flori și fotografi. Deosebirea față de ceilalți ani e prezența unui preot și rostirea unei rugăciuni, după intonarea imnului de stat. Au apărut icoane în clasă, iar poza ”tovarășului” a fost înlocuită cu stema țării.

…Vă pot afecta emoțional….

Religia la început opțională, a trecut printre materiile de studiu. Unele pilde ar trebui să fie prefațate cu atenționarea: aceste texte vă pot afecta grav emoțional. În clasele primare nu se mai dau note, doar calificative, suficient, mediocru, foarte bun, nuanțate după cheful dascălilor.

Până la pedibus, cu mașina mică

Copiii sosesc la școală cu mașinile părinților. Străzile adiacente școlilor sunt asaltate de mașini, se blochează circulația, polițiștii nu prea reușesc să desfacă nodurile din trafic. Sute de mașini, sute de copii. În zilele noastre se încearcă mersul pe jos, câteva sute de metri până la școlile de cartier.

Parada modei sau …la școală

Nu se mai poartă uniformă școlară. Nici cei mici. Fetițele au zeci de agrafe sofisticate, funde de tot felul în păr. Cele mai mari te pun în dificultate , neștiind dacă domnița din fața ta e elevă sau profesoară la început de carieră. De fapt profesoarele vin pe jos sau cu mijlocul de transport în comun și par Cenușărese pe lângă câte o copilă de bani gata.

E greu ghiozdanul

Cât de mic e copilul, cu atât mai mare și mai scump e rucsacul burdușit cu penar de sute de lei, cărți și caiete și cu nelipsitul flacon cu apă agățat pe el, de parcă s-ar duce pe Everest, nu doar pentru câteva ore la școală. Pe coridoare zici că trec popoarele migratoare! Năvălesc călcând totul în picioare, răsună școala de strigătele lor de luptă. Profesorii se feresc, lipindu-se de pereți, ca să nu-i deranjeze în mersul lor glorios spre destinație.

Trist, dar adevărat

Nu putem generaliza, dar sunt tot mai multe cazuri de dascăli batjocoriți, chiar luați la bătaie. Ca să nu-i afecteze sufletul neprihănit al câte unui răsfățat și prost crescut, neștiind cum să gestioneze asemenea comportamente sărite de pe fix, cel de la catedră rabdă! ”Proști, dar mulți!”-vorba Lăpușneanului.

În loc de concluzie, adăugați voi părerea voastră,

voi ce credeți, cum a fost mai bine la școalăă, before sau…after 89?