Trecătorii şi cerşetorul

Un bulevard cunoscut şi circulat din oraş. Blocuri înalte,  apartamentele de la parter, mai toate preschimbate în magazine cu vitrine mari, iluminate şi împodobite de Crăciun cu crenguţe de brad şi betele, globuri şi beculeţe colorate. Împărat şi proletar, Prinţ şi cerşetor…îţi vin în minte titluri cunoscute din literatură. Câteva seri la rând mergând către casă, am zărit o mogâldeaţă, aşezată lângă un stâlp de iluminat public, pe marginea trotuarului. De la câţiva paşi distanţă părea un colet, un bagaj, de te intrebai cine şi- a uitat lucrurile lângă maşinile parcate. Apropiindu- mă de acel loc, mi am dat seama că bagajul de fapt e un om, aşezat pe jos, pe asfaltul rece, cu bastoanele puse în stânga şi în dreapta lui, deşi cu gambele amputate, chiar şi cu bastoane, i ar fi fost imposibil să se ridice…Stă acolo, rezemat de stălpul rece, cu măinile împreunate  ca de rugăciune…lumea trece grăbită pe lângă el, jenată, pentru că nu e o privelişte încântătoare. E prea izbitor contrastul dintre vitrinele îmbietoare, promiţătoare şi tristeţea, deznădejdea şi tăcuta disperare a celui de lângă stâlp. Singur n-avea cum să ajungă acolo. Cineva l-a „ajutat” să se aşeze în acel loc şi trebuie să stea, vrând –nevrând până când acel cineva îl va ridica de acolo şi-l va duce înapoi, de unde au venit. Nici poliţiştii comunitari care l-au interogat într-o seară, nu prea au avut ce face cu el. Cine îl duce acolo? Putem specula doar câteva scenarii, dar nu putem şti…Trecătorul grăbit, din autoapărare parcă, trece găsindu-şi de examinat ceva musai în direcţia opusă priveliştii care l-ar putea indispune. Din înălţimea turnului de fildeş lumea pare acceptabilă. Uneori chiar frumoasă. De ce să vină cineva şi să-te tragă înapoi în mocirlă? De ce să- ţi strice buna dispoziţie cu lucruri care nu depind de tine, cu probleme pe care nu le poţi rezolva? Dacă îi arunci un bănuţ în paharul de plastic de unică folosinţă aşezat în faţa lui, chiar dacă picătură cu picătură se adună, omul îngheaţă şi nu-şi umple paharul…Ori „paharul” lui o fi plin demult! Vin sărbătorile, vin…