Ştiu. Voi, cei care v-aţi obişnuit să ascultaţi muzica de pe you tube, să descărcaţi serialul preferat  de pe torente, să vă scrieţi felicitările şi scrisorile exclusiv electronic şi să vă căutaţi prietenii în lumea virtuală, aţi fi decepţionaţi dacă într-o bună zi aţi rămâne fără internet, acest rău absolut necesar traiului modern. Şi nu sunteţi singurii. Ne-ar lipsi şi nouă şi nici eu, deşi par lupul moralist acum,  nu-mi pot imagina viaţa fără mouse şi tastatură! Despre pericolul ce ne pândeşte dincolo de monitor am auzit cu toţii. A fost pe tapetul campaniilor duse de autorităţi. Au fost atenţionate ba copiii, ba părinţii. Cele două categorii de vârstă expuse capcanelor ascunse de acest miracol al mileniului trei. Unii au înţeles, alţii nu. Ca de pildă o tânără candidată la un loc eligibil de consilier local pe listele UDMR. O fi lipsit de la prelegerile despre capcanele ascunse ale paginii de socializare a „cărţii cu feţe”-Facebook. Tânăra candidată pentru o zi, a făcut feţe-feţe, văzându-se pe prima pagină a ziarului, dar a rămas de a dreptul şocată când a revăzut în paginile ziarului pozele postate de ea însăşi pe facebook. N-o fi ştiut oare că tot ce apare pe o pagină virtuală ajunge iremediabil în eter? Că postate benevol e ca şi o invitaţie la dans: luaţi şi admiraţi! Poze făcute mai în glumă, la o distracţie, sau pozând cuceritoare visând la pretendentul ce va sosi călare pe un armăsar alb, nu sunt decât nişte poze, atâta vreme cât rămân închise între copertele albumului tău. Acasă. Pe facebook însă pozele devin peste noapte motiv de a considera orice candidată pe post de consilier local „prea mică pentru un război atât de mare”!