– Unde mergeţi, vă rog? Cu această întrebare îi oprea în prag pe toţi cei care ar fi avut intenţia să intre în clădirea de pe strada Gheorghe Doja. Avea o voce autoritară, dar şi corpolenţa ei impunea respect. Puţini au fost cei care ar fi încercat să-şi continue drumul trecând prin faţa gheretei, fără să-i răspundă. Dacă totuşi s-ar fi găsit un astfel de temerar, cu siguranţă ar fi fost oprit în doi timpi şi patru mişcări de Sari neni, paznicul şcolii generale. Nu ezita să folosească la nevoie, armamentul din dotare, o mătură din sorg, cu care întreţinea ordinea şi disciplina de la intrarea principală. Toţi copiii se temeau  de ea şi căutau pe cât posibil să intre în clădire odată cu turma, pentru a scăpa de curiozitatea lui Sari neni. Nu-i greu de imaginat, dacă elevii aveau de furcă cu vajnica păzitoare a şcolii, că străinii nu prea aveau ce căuta pe acolo! Şi nu era o luptătoare sumo sau un mercenar priceput la toate, ci o femeie mai mult rotundă decât înaltă şi nici nu prea tânără. Dar avea autoritate. Revenind în zilele noastre, aud că doamna ministru a Învăţământului promite ca în două săptămâni să schimbe regulamentul şcolar. Motivul? Prea multe rele se întâmplă prin şcoli sau prin preajma şcolilor. De la păruieli simple până la bătăi în stil mafiot şi streep tease în pauze, adesea filmate şi postate pe you tube, ca să adune likeuri, tot felul de fărădelegi umbresc activitatea şcolară.

_ va urma_

Un regulament şcolar ce prevede sancţiuni mai aspre ar putea schimba ceva? Nu prea cred. O armată de Sari neni i-ar putea opri pe indisciplinaţi să intre în şcoli, să zicem, dar cei şapte ani făcuţi la fără frecvenţă nu pot fi  supliniţi de niciun regulament din lume!