Aseară am pus o întrebare inocentă unei prietene de pe Facebook. Cu ce am supărat-o de m-a şters din lista ei de prieteni, am întrebat-o. Nu mi-a răspuns pe loc,iar când am primit mesajul, aveam dovada că l-a rumegat bine înainte să mi-l trimită. Mi-a explicat că fiecare dintre noi avem un drum, că nu ne-am greşit cu nimic, dar în opinia ei prietenia înseamnă mai mult decât un număr într-o listă. Mult mi-a trebuit ca să aflu că sunt un număr într-o listă, mai bine zis „am fost”, că am decăzut din drepturi! Norocul meu că aşa cum „fiecare are un drum ce-l urmeaza”, am şi eu drumul meu ce vine târâş-gropâş după mine, deşi eu ar trebui să-l urmez, că de aia e drumul meu. Ok. „Nu sunt suparata pe tine, nu ne-am gresit cu nimic,”(cu menţiunea: qui s’excuse s’accuse, zic eu) şi aici urmează epocala declaraţie: (insa) „in conceptia mea prietenia e mult mai mult decat un numar intr- o lista”. Aici s-ar potrivi iconita aceea cu omuletul ce-şi dă ochii peste cap, se învârte stupefiat, sau aşa ceva, pentru că la fel de nedumerită sunt şi eu. Ce să înţeleg de aici? Dacă suntem prietene de ce să văd actualizările ei, de ce să-i pot scrie pe „perete”, ce treabă am cu toate astea? Nu-mi ajunge dovada că prietenă fiind nu mai sunt un număr pe lista unde avem zeci de prieteni comuni?
Oare ei ştiu că nu sunt decât nişte numere pe o listă, fără importanţă? Pe când eu, eu sunt prietena fără număr?