Dacă în ’89 nu ar fi fost omorâţi tinerii care au cerut schimbarea

Dacă schimbarea nu ar fi însemnat la vremuri noi, tot noi!

Dacă Fabrica de pantofi ar fi rămas fabrică şi nu o hală dezafectată,

Dacă hala dezafectată ar fi fost scoasă la licitaţie „pe bune” cum se zice

cu toate aprobările şi documentele în ordine, obţinute după verificări serioase,

Dacă proprietarul s-ar fi mulţumit cu profit mai mic,

Dacă Statul ar fi fost mai puţin hapsân,

Dacă fiecare lucrător la club ar fi fost angajat cu acte în regulă, cu un salariu decent,

Dacă înainte de spectacol un responsabil cu prevenirea şi stingerea incendiilor ar fi verificat programul şi tot ce ţine de siguranţa participanţilor,

Dacă pirotechnistul ar fi citit, dacă nu ştia cumva, că artificiile nu se aprind în spaţii închise,

Dacă personalul care a şters tavanul de burete nu ar fi folosit substanţe inflamabile –

şi asta e trecută pe etichetă,

Dacă geamurile fabricii nu ar fi fost astupate pe dinăuntru, pentru acustică mai bună?

Dacă nu ar fi fost decât o singură uşă,

Dacă nu ar fi fost -poate o mână criminală: neglijenţa, nepăsarea, las’că mere ş-aşa, nu-i treaba mea, să moară şi capra vecinului, ponegreşte, ponegreşte, poate se prinde ceva,

Dacă nu ar fi fost atâta minciună la tot pasul,

Tinerii aceia nu ar fi ajuns un număr…39

Şi ce e îngrijorător…

Încă n-a plecat din spitale Bătrâna Doamnă cu Coasa!