„Cântecul dezleagă iarăşi ziua de noapte. Cântec arcuit peste cascadele albastre ale zorilor din vecinătatea locului de unde oraşul îşi aşteaptă răsăritul de soare.

Când oraşul a rămas în urmă şi cântecul a cedat locul situaţiei tactice, ţîşnesc din pământ dealurile şi ne picură frunţile cu sudoarea urcuşului şi a greutăţii bobinei.

Ne oprim, lăsăm materialele , instalăm centrala, un telefon , apoi din nou pornim la drum contra cronometru. Fiecare în direcţia indicată de tovarăşul locotenent Vasile Mărginean. Firul curge în urma noastră ca un şarpe subţire, nesfîrşit.

Îmi iuţesc pasul. E foarte important să mă încadrez în barem. Nu trebuie să mi-o spun de o mie de ori, ci numai atunci cînd mi se împuţinează puterile , cînd îmi bate prea tare inima  şi sînt tentat s-o iau mai uşor. Bobinele se golesc, una după alta. Gata. Controlez firul. Derulatorul mă anunţă strident că am terminat. Data viitoare …”Alo, aici…” O altă voce îmi răspunde clar şi limpede de la capătul firului. E momentul celei mai mari satisfacţii pentru un transmiţionist, pentru un constructor de linii -cablu, pentru un CLC-ist cum spunem noi, mai simplu. Ar trebui să-mi pot privi ochii, dar nu în oglindă, ci în mine însumi, să le păstrez licărirea.

„Strângeţi!”

Mă grăbesc. Samarul la piept. Trusa. Telefonul. Arma la spate. Încep să strîng. Îmi sare lanţul de la samar. N-am încă suficientă îndemânare. Îl fixez totuşi mai bine. Firul parcă taie locurile pe unde l-am îngropat. Îmi place cum îmi vine pe bobină. Mă împiedic de ceva. Ei şi? Nu mă dau bătut, deşi abia îmi simt genunchii. Îl văd nu departe pe soldatul Vasile Biziak. Apoi îi zăresc şi pe ceilalţi: Andrei Balint, Denes Tarcsafalvi, …Caporalul de la centrală ne face semn cu mîna să ne grăbim. Nu mai avem mult. Cîţiva metri doar…cîţiva metri şi…

Tovarăşul locotenent ne spune că ne-am încadrat în barem. Mă opresc abia acum, îmi şterg fruntea, îmi ascult bătăile inimii.

…Şi din nou cântecul . Cadenţa , ca o întreită lovitură de tobă, în pauzele dintre frazele muzicale paşii noştri, gîndurile, sarea de la tîmple şi mulţumirea.

Pt. tov. locotenent Vasile Mărginean, soldat Ioan Pintea”

 

Decupaj de ziar din Epoca de aur, păstrat în cutia cu „zestre”.