Nu ne-am prea întâlnit în ultimul timp. I-am tot promis că voi răspunde invitaţiei de a lua împreună o cafea, să mai povestim, dar mereu aveam altceva de făcut.
Acum chiar dacă aş da un regat pentru o cafea, tot n-aş mai putea s-o beau la Eva-neni. Ne-a părăsit la 58 de ani!
Joviala Şuteu Eva, Eva neni a tîrgumureşenilor, care au crescut cu cinematograful Pitic, au fost adolescenţi la Cinema Progresul, Tineretului şi îşi trăiesc anii lor de aur la Cinema Arta, nu mai e!
Mereu zâmbitoarea Eva neni care avea o vorbă bună pentru toţi spectatorii, de la cel mai mic la cei cu vechi state de plată!
Într-un timp era totum factum la Tineretului. Vindea biletele la gemuleţul cabinei de la intrare, apoi vindea câte o sticlă de răcoritoare şi un pachet de pop-corn în timp ce rupea biletele pe care le vânduse cu ceva timp în urmă, apoi ca o felină se căţăra pe scara de metal dispărind undeva deasupra sălii de aşteptare. Se stingeau luminile în sală şi după câteva clipe începea să ruleze filmul…După ce se termina filmul aprindea luminile, deschidea uşa laterală cu ochi de vultur verificând să nu fi uitat cineva ceva în sală şi salutând amabilă spectatorii, îi invita să mai treacă pe acolo!
Nu ştiu când avea timp şi să ia legătura cu şcolile, să organizeze vizionarea filmelor celebre, autohtone. Veneau clase întregi de elevi să vadă ecranizările romanelor ce ar fi trebuit citite! Dar vizionând ecranizarea prindeau gust de a citi şi cartea sau dacă nu, aveau măcar habar despre ce vorba în „Moromeţii”. Câţi copii nu au trecut examenele povestind filmele „Amintiri din copilărie”sau „Pădurea spânzuraţilor”! Nu se lăsa până ce nu i se promitea măcar, ca filmele bune o să ajungă cât de repede se poate pe ecranele din Tîrgu Mureş!
Întocmea rapoarte, făcea monetarul…lipea afişele filmelor la intrare…seara o vedeam în staţia de autobus aşteptând ultima cursă către casă. Lumea o saluta pe stradă. Tîrgumureşenii o cunoşteau , dacă nu după nume, cel puţin de vedere. Ca o tîrgumureşeancă adevărată vorbea cursiv ambele limbi: româna şi maghiara…
De acum n-am s-o mai văd venind spre mine cu zâmbetul pe buze, cu braţele larg deschise, cu paşi de felină, strigând fericită: Săru’mâna! Csokolom Erika!
Fie-i ţărâna uşoară!
La o cafea cu Erika Mărginean 
Ma numesc Simona sunt din Brașov. Am cunoscut-o pe Eva în 1986 la cursul de proiectionisti în București. O femeie nemaipomenita. Îmi pare f rău că a plecat atât de repede dintre noi.Stiu ce mult iubea aceasta meserie ca și eu la fel. Și la Brașov a fost la fel cinematografele au dispărut. Au apărut Mall – uri . Unele din cinematografe vechi au fost renovate de Primărie acuma. Dumnezeu sa o odihnească în pace!
Mă bucur să aflu că nu am fost subiectivă, că și alții au apreciat-o pe Eva Șuteu. Rând pe rând s-au închis sălile de cinema, dar noi obișnuim să folosim ca punct de reper și azi, explicația: ”acolo unde a lucrat Eva neni!” E incredibil cât de repede s-a mutat la cinematograful dintr-o lume paralelă! RIP, Eva neni!