Cuibul de la Cărpiniș (haiku)

31 Vineri iul. 2020

Posted by Erika Marginean in cele mai multe postari

≈ 7 comentarii

Părăsit de frați ,

Stă singur, într-un picior,

Un biet puișor!

7 comentarii la „Cuibul de la Cărpiniș (haiku)”

Poteci de dor a spus:

31/07/2020 la 00:00

Urmăream în anii trecuți evoluția lor, în fiecare zi eram cu ochii pe ei. Am uitat însă de asta.
racoltapetru6 a spus:

01/08/2020 la 00:00

Cuibul ăsta nu cred că l-am urmărit încă. Dar am fost cu ochii pe multe altele, unul chiar din Ungaria.
Erika Marginean a spus:

01/08/2020 la 00:00

Bună dimineața, Petre! Înseamnă că tu ești omul potrivit! Am urmărit comentariile , dar nu m-au lămurit. Am o grămadă de ”de ce?” E drept că foarte puțin am reuțit să le urmărec, dar am tras cu ochiul în cuibul lor, ziua-noaptea, câte un pic. Am văzut amenajarea cuibului, apoi puii mici-mici, după un scurt timp le puteam deosebi doar după culoarea picioarelor care- s părinții, care- s puii. Am înțeles că se pregătesc deja de plecare! De ce trebuie să plece, clima la noi e aproape de cea din Africa? Cum comunică între ele? Stau trei în cuib,reacționează simultan la zgomote, gâtul telescopic li se înalță ca la comandă. Stau într-un picior, hâșâie insectele, se scarpină pe urechi exact ca un cățel, se scutură la fel…de ce sunt lăsați singuri după un timp, de ce l-au lăsat singur cuc pe ăsta micu? M-a șocat cum a înhățat o barză_ -nu știe care din ele -o pasăre- a agățat-o de prin crengile cuibului, a prins-o cu ciocul lung, de parcă ar fi fost o pensetă, a ținut-o de gât, se zbătea biata păsărică, n-avea scăpare, a dat cu ea de …cuib, de câteva ori, până când nu mai mișca , apoi a înghițit-o…cu fulgi cu tot! A adunat și ”firimiturile!”Îmi povestești, te rog, ce ai aflat despre berze? Weekend frumos să ai!
Erika Marginean a spus:

01/08/2020 la 00:00

Oh, înseamnă că poți să-mi povestești câte ceva despre ele! E pentru prima oară și totalmente o noutate pentru mine! Să le vezi înghesuindu-se în cuib, dând lupte încrâncenate pentru papa bun adusă de părinți, e chiar dezolantă priveliștea unui cuib părăsit! Comentariile de sub live sunt nuca-n perete! Nu trebuie să-ți dau exemple! Poate faci o poveste…pleeeease! Weekend plăcut!
Poteci de dor a spus:

01/08/2020 la 00:00

Nu prea ştiu ce poveste să fac, Erika. Cum spuneam, intram în anii trecuţi, din primăvară, nici nu erau ouăle depuse. Şi urmăream ouăle, îi vedeam ieşind din ou, e de văzut, nu e de povestit, e o senzaţie incredibilă. Notează undeva şi anul viitor să nu ratezi asta.
racoltapetru6 a spus:

02/08/2020 la 00:00

Îmi place să le privesc, mă bucur și mă întristez în funcție de activitatea din cuib sau – și mai rău – de lipsa ei. N-aș putea să-ți spun prea multe, pentru că uneori nici nu știu sigur dacă-s berze negre, vulturi pescari sau altă specie. Sunt încântat mai ales când sunt hrăniți puii, iar dacă părinții aduc câte un pește mărișor, e un adevărat deliciu. 🙂
Erika Marginean a spus:

02/08/2020 la 00:00

Cuibul de la Cărpiniș e atât de aproape filmat încât vezi și insectele ce se ascund printre crengi. Azi am aflat că puii pleacă si nu se mai întorc decât peste 3 ani ca să-și facă și ei pui…