Furtuna anunțată la ceaiul de la ora cinci abia dacă a mișcat crengile nucului. Tocmai îmi udam jardiniera de pe pervazul bucătăriei, crezând că furtuna s-a amânat, când a început să tune pe hol.

Mai exact tuna vocea unui necunoscut. Cu greu am înțeles de ce e atât de indignat omulețul. Pentru că vocea amnințătoare incredibil, dar ieșea din pieptul unui subțirel…Unul despre care tata ar fi zis că nu și-a șters încă smântâna de pe buze. Exagerez, desigur, că în cele din urmă am aflat că a făcut box șase ani, are prieteni polițiști și a dat și la academie, că are 22 de ani…

A zbierat câteva minute, nu l-am întrerupt, încercând să aflu care-i problema. Geam, ciorbă, scrum și chiștoace, apă, spălat geam, nu mai poate…

Știam că oricât ar zbiera, la un moment dat va trebui să-și tragă aer în piept. L-am pândit și exact la țanc, i-am spus:

• Vai, ce scump ești!

Plăcut surprins, probabil nu prea era obișnuit cu astfel de vorbe, a redus volumul și debitul verbal, așa că printre amenințări la adresa întregii scări-căci vom plăti cu toții dacă nu se rezolvă problema, am deslușit motivul supărării.

Cum-necum, cumpărătorul unui apartament de la parter și-a amenajat un punct de lucru. Cu balcon zidit, un pic extins, un pic acoperit…spre nemulțumirea vecinei de la etajul unu. Folosindu-se de copertină un hoț ar putea intra în apartamentul ei, susține aceasta. Vecinul în schimb afirmă că a obținut perfect legal autoriozația de construire, chiar dacă vecina a refuzat să semneze petiția. Deci mărul discordiei e un fel de copertină. Povestea-i veche, dar tot nu cred că o femeie serioasă ar putea da cu ciorba peste geamul punctului de lucru. Chiar dacă e geam mai mic și greu de curățit. Supărarea-i mare. Amenințările tot așa. Ce să-i faci?

Viața la bloc!