Venind din oraș mi-am găsit fetele cocoțate la geam. Dincolo de gratii stăteau la rând câțiva copii din cartier. Se jucau de -a magazin. Copiii erau cumpărători, fetele mele erau vânzătoare. Noroc că am ajuns la timp, înainte ca vânzătoarele să epuizeze tot stocul de bomboane de pom!

****

După-masă am fost invitată la un spectacol de apartament. La etajul doi din blocul de vizavi. Nepoatele mele au transformat în sală de spectacole camera uneia dintre fete. Un cearceaf a despărțit sala de scenă și niște scaune de bucătărie erau așezate pentru spectatori. Intrarea era liberă. ”Ce râzi ca proasta-n târg”, m- a întrebat una de pe scenă, în afara rolului. Treaba era serioasă și nu mi-am dat seama.

****

Azi a fost o zi mare. Fata mea cea mică a fost primită în rândul pionierilor. Învață bine, e cuminte. Era de așteptat. Cea mare, săraca de ea, a rămas repetentă și acum cele două sunt colege de bancă. Problema e că atât de tare s-a necăjit că ea nu are cravată roșie de pionier încât zace acum în pat. A făcut și febră!

*****

Bucurie mare! Fetei i-a trecut febra, se bucură nevoie mare. Soră-mea i-a adus o cravată roșie și a uns-o pionieră! Acum doarme mulțumită cu cravata la gât!