Într-un orășel muncitoresc crescut printre dealuri, într-un bloc cu un singur etaj, dar cu un pod generos, locuia mătușă-mea. Unchiul și cei doi veri ai mei lucrau la uzina de mașini de cusut. Se câștiga atât de bine, încât mătușa mea mă tot îndemna să merg la ei, să intru în uzină că n-o să-mi pară rău. Ar curge luxul după tine, îmi spunea, neînțelegând cum de pot fi atât de încăpățânată încât să refuz o asemenea oportunitate.

Nici eu nu înțelegeam care-i treaba cu luxul acela fluid, dar nici nu-mi băteam capul. În vacanțe îmi plăcea să hoinărim cu copiii pe dealurile sub care se zvonea că ar fi ceva depozite despre care nu se vorbește. În vârful dealului ne bulgăream cu zăpada chiar și la sfârșit de iunie! După o asemenea excursie eram în stare să dau gata multe felii de franzelă unse cu unt și gem de caise făcut în casă, alături de o cană-două de lapte dulce!

Luxul acela cred că avea legătură cu muncă susținută, în trei schimburi, de la o sirenă la alta. Cei care nu erau la lucru, se duceau la film în Casa de Cultură din centrul localității. Uneori erau seri dansante în fața Casei de Cultură, cu muzică live!

Ca în orice orășel locuitorii se cunosc între ei. Ca să nu ajungi în gura târgului, trebuia să respecți niște reguli nescrise. De pildă sâmbăta nu te duci pe capul nimănui, sâmbăta fiind zi administratvă., de făcut curățenie mare. De altfel nu te duci neinvitat. Când ești invitat mergi cu o floare, cu o mică atenție …Păi dacă luxul curge, nici nu-i greu! Înainte de masa de prânz îți faci poftă de mâncare cu un păhărel de pălincă. După felul doi pui capac cu un păhărel de vin bun, bun pentru digestie. Nu reușeam să ajungem la numitor comun pe subiectul lichidelor…digestive! Dacă mi-e foame, mănânc!

Respectând toate regulile, muncind din greu, nu e de mirare că seara adormea buștean, uneori chiar sforăind zgomotos, ca dimineața să se plângă: toată noaptea n-am închis un ochi!