O dimineață obișnuită de sâmbătă. Aerul rece pătrunde pe geamul semi- deschis încercând să fie la unison cu data din calendar. Inutilă încercare. Ca de obicei, ”tampăraturile” peste câteva ore vor fi mult mai mari față de această perioadă. Ați observat că niciodată nu se potrivesc gradele cu cele așteptate de meteorologi?

Soarele se cațără tot mai sus pe cerul albastru fără nori. Doar o singură ”dungă șter” vine de undeva și pleacă spre nicăieri. O sonerie de interfon sună insistent. Nu reacționează apelantul nici la a treia încercare.

Liniștea patriarhală abia instalată e perturbată de un huruit ciudat. Ce să fie? Camioane militare? Defilare de motociclișți? Concurs de mașini puternice? Zgomotul vine de departe, se apropie, deja vibrează și geamurile, dar sursa lui e încă un mister.

Îmi ciulesc urechile, se activează neuronul stingher, pilotul automat mă dirijează spre geamul de la bucătărie, cine nu cunoaște, camera de supraveghere strategică. Cu vedere în trei direcții…aproape, dar două cel puțin cu bătaie lungă.

Și misterul își aruncă voalul de pe el. Apar rând pe rând motociclete huruind ca la cursă, vreo zece la număr dar nu vin doar așa de capul lor ci însoțind niște limuzine, una și una, două decapotabile, mașini cu panglici albe, claxonând nevoie mare…

Ce să fie? O coloană de nuntași mergând spre biserică. După cununie concertul se repetă, dar nu mai are același farmec. E hărmălaie în reluare!