Aș fi zis acelui supraveghetor pe care l-am epuizat întro- seară, când l-am lăsat să alerge după mine printre rafturile magazinului. Înțeleg că omul e vigilent, că din experiența lui vastă știe că hoții vin seara și nu seamănă cu hoții, dar e bine să nu te culci pe o ureche.

Asta o fi învățat la orele de pregătire, mă gândesc. Altfel nu-mi explic de ce m-a ochit tocmai pe mine să mă urmărească prin tot magazinul. L-am ghicit așa că l-am purtat printre rafturi, m-am întors brusc, dând nas în nas cu el, bietul om avea și el o vârstă, orele fiind înaintate s-ar fi dus mai degrabă acasă decât să -l facă pe vigilentul cu mine! Se prefăcea că aranjează ceva pe raft-genială idee, că tocmai acum a descoperit un pachet ce stă să cadă de pe un stativ așezat strategic în mijlocul culoarului îngust între două gondole!

L-am purtat fără milă, în cele din urmă s-a postat epuizat lângă casierie! N-a fost să fie! A greșit adresa! Dacă între timp altul a șutit ceva?

Ghinion!