Primele aparate de radio pe care le-am găsit în casa în care m-a lăsat ”barza”, cu multe decenii în urmă, au fost Pionir și Enescu. Pe vremea aceea până și aparatele de radio erau ceva.

Duminică după-masa de pildă aveam musafiri care veneau doar ca să asculte transmisiunea vreunui meci de fotbal. O voce de bariton turuia, la început ușor, rostea câte un nume, apoi creștea viteza, și mai tare, și mai tare și când credeai că de data asta va fi gol, vocea se îneca în dezamăgire totală rostind un invariabil ”pe lângă poartă!

Anii au trecut și atracția numărul unu a devenit televizorul Dacia II, cu ecran mare, sonor excelent, alb-negru pe tuburi. Miercuri seara Telecinemateca prezenta cele mai bune filme americane cu actori cum nu prea mai găsești!

Teleenciclopedia-nu rețin în care zi se transmitea, dar nu uit vocea inconfundabilă a regretatului Florian Pittiș care citea despre lucruri interesante pentru cultura noastră generală.

Tehnologia a mai făcut un pas și ne-am dotat și noi cu un casetofon. Aciko. Japonez. Cu microfon. Celor care s-au născut recent, ar trebui să explicăm ce înseamnă casetofon? Un aparat în care se rula caseta cu bandă magnetică, înainte, înapoi, cu viteză mare sau normală, pe care se imprimau audio, vocea și muzica. Un instrument ajutător era creionul HB cu sau fără radieră la capăt, creionul acela obișnuit de școlar, pentru a repara banda care se întâmpla să fie prinsă de aparat și atunci creionul băgat în rotița casetei putea salva situația.

Casetofonul era ruda mai tânără a magnetofonului, mare, greoi, cu benzi mari…cu boxe…

Odată cu casetofonul a apărut și radiocasetofonul, care era între cele două ca mărime, doi în unu după cum arată și numele, dar foarte rezistent și cu sonor perfect, ca de pildă marca Tehnoton.

Trecând peste câteva mărci de televizoare alb-negru, când aveam deja vreo trei puse unul peste altul în colțul camerei, am cumpărat unul color. Ceva străin, cum se purta în zorii democrației noastre originale. După câțiva ani am achiziționat un LG performant, care ne-a slujit cu succes până la apariția televizoarelor smart și slim! Philips. Cu niște ochelari speciali putem urmări și filme 3D, mie totuși îmi lipsesc teleenciclopedia și telecinemateca!

Telefonul fix, coborât tot mai jos de pe perete, pe raft, a parcat în pivniță, fiind înlocuit cu telefon mobil. Cu butoane, cu clapetă, apoi tot mai subțire, tot mai deștept, ajungând azi anexa noastră nelipsită. Minunea ce conține de la radio trecând prin telefon, televizor, aparat foto, player, cutie de scrisori și portofel.

Și ca să nu-l uit cumva, dacă mă îndepărtez la câțiva metri de el, ceasul de pe mână, Huawei, deștept și el, mă atenționează: vezi că s-a decuplat telefonul. Și dacă nu știu unde l-am lăsat, ating o pictogramă pe ceasul de pe mână și aud: ”I’ m here!”