Un corb tânăr plin de sine

Se plimbă agale pe drum

Mândru de costumul său cel nou

Un gri deschis sub haina neagră

Cu încălțări de-un roșu aprins în picioare

E duminică dimineață cu cer senin

În curând vor începe să bată toaca

Enoriașii se grăbesc spre biserică

De sub copertină se aude o mașină

Corbul surprins de zgomot ezită o secundă

Apoi trece strada fără frică pe diagonală

Pe când apare mașina din parcare

Nici urmă de corbul cel mândru și plin de sine