Venind de pe teren, cu ecusonul agăţat de gat, mă urc intr-un maxi taxi şi răman in picioare, in apropierea şoferului, pe dreapta, printre purtătorii de rucsaci, tocmai scăpaţi de la şcoală. Unii sunt lăsaţi să treacă, alţii sunt trimiş inapoi. \”Dacă nu ai abonament, plăteşti.N-ai bani, cobori\”, decretează şoferul şi o fetiţă cu rucsacul de două ori cat ea, vrea să se strecoare pe langă exigentul conducător auto. \”Arată-mi abonamentul\”, tună el autoritar. Fetiţa cotrobăie cu o mană prin rucsac, cu cealaltă incercand să-şi păstreze echilibrul in maşina care ne hurducă prin gropile de sub podul Mureş. Şoferul examinează abonamentul portocaliu, apoi exclamă triumfător! \”Aha, deci asta era! E expirat! Plăteşte sau coboară\”, asta se reţine, mai spune aruncnd abonamentul pe bord. Fetiţa tace şi cotrobăie mai departe In rucsac, scoate la iveală un alt abonament, valabil pană -n 10 martie! Exigentul il examinează, conducand cu un ochi pe drum, i-l restituie fetei, care coboară la prima staţie. Se urcă un licean, ii dă doi lei, trece in spate. Exigentul schiţează un gest de a-i da restul de 20 de bani, de bilet nici pomeneală, apoi renunţă şi-şi vede de drum. Şoferul de la (h)onete s-a lămurit că nu sunt controlor şi s-a calmat! Pană la destinaţie nu s-a mai intamplat nimic deosebit!