NOAPTEA VÂRCOLACILOR

 

 

Suntem un popor care se ghidează după proverbe. „Iarba rea nu piere”- spunem la necaz şi trecem peste orice greutăţi. Dacă totuşi ne împotmolim, „să moară şi capra vecinului”-dar, tot nu ne lăsăm. Preluăm din mers tot ce e bun, sau mai puţin bun, căci vorba lui nea Iancu: „noi de ce să nu avem faliţii noştri?” Astfel se explică şi apariţia noilor sărbători de tot felul, de la Velăntain dei, la Helouvin! Despre primul vom vorbi la primăvară, de Dragobete. Acum toată suflarea ţărişoarei vorbeşte numai de Halloween. E şic să ne ţinem în rând cu lumea. Cu lumea bună. Cei care au cheltuit zilele acestea pe costume, care mai de care mai trăznite, sume cu zerouri multe în coadă , că de, nu te poţi prezenta ca un sărăntoc la chefurile astea!

De fapt ce se sărbătoreşte? Cu peste 1200 de ani în urmă, papa Gregor al IV-lea a decretat în anul 835 ca ziua de 1 noiembrie să fie sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei-Ziua tuturor sfinţilor. În Marea Britanie serbarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day şi din prescurtarea acestuia s- a ajuns la Halloween , o sărbătoare creştină grefată pe cultul strămoşilor. Preoţii druizi serbau Samhain, o ceremonie dedicată sufletelor morţilor. Data coincidea cu sfârşitul anului celtic şi se credea că legătura dintre cer şi pământ era mai puternică atunci, deci se puteau întoarce sufletele celor morţi. Pentru că nu se putea ştii cu ce intenţii vin, era bine să fie aşteptate cu ofrande şi jertfe. Duhurile morţilor bântuiau pe pământ căutând corpurile în care să se ascundă şi pe care să pună stăpânire în noul an. De aceea oamenii se deghizeau care mai de care mai înfricoşător ca să sperie duhurile şi să le pună pe fugă. Preoţii luau casele la rând pentru a strânge ofrande. Unii erau darnici, alţii erau zgârciţi, şi în funcţie de cât de adânc îşi băgau mâinile în buzunar erau binecuvântaţi, sau blestemaţi să aibă recoltă proastă la anul! Indiferent de originea exactă, americanii, intreprinzători cum sunt, au vâzut şi în aceasta o sursă bună de venituri şi au dezvoltat partea ei comercială. De la Bloody Mary până la tot felul de bucate ciudate stropite din belşug cu bulion, bomboane şi dulciuri pentru copii, costume şi măşti hidoase, toate aduc bani. Să nu uităm de emblema carnavalului, bostanul cioplit în formă de chip de om cu gură rânjitâ şi găuri în loc de ochi, făcut şi mai înfiorător cu ajutorul lumânării aprinse în cavitatea bostanului, care pâlpâie rău prevestitor!

Obicei sau doar motiv de distracţie, Noaptea Vârcolacilor este de fapt o formă de luptă a omului de pretutindeni cu Râul, lupta Binelui cu diavolul, a Luminii cu întunericul.

 

Erika MĂRGINEAN