E o vorbă prin părţile noastre, despre omul hapsân: „ăsta şi-ar vinde şi drepturile din Rai”. Mi-a venit în minte zicala auzind de ştirea, după mine aberantă, de a-i pedepsi cu 5.000 de lei pe bucureştenii (deocamdată) care îi hrănesc pe maidanezi. Din moment ce nu văd cum ar putea soluţiona această lege problema spinoasă a câinilor făr stăpâni, nu pot decât să o consider ca pe o sursă de venit la bugetul local! Câinii fără stăpâni au început să fie o problemă din anii ’80, de când cu demolările masive pentru pregătirea şantierului de la Casa Republicii.(Parlamentul de azi). Îmi amintesc în ’88-’89 haitele de câini, ( câte 10-20 de exemplare de la ciobănesc german până la corciturile de tot felul) puteau fi întâlnite de prin Piaţa Rahova, zona Sebastian, Calea 13 Septembrie, printre blocuri, prin parcuri…Îngheţa apa în tine când vrând să treci strada te trezeai nas în nas cu ei!

Dacă reuşeai să te faci că nici nu i-ai observat, mascând că ţi-a stat inima în loc, că nu ai fi în stare să zici nici cum te cheamă, treceau mai departe, ocolindu-te încă elegant. Dar dacă ţi-a trecut cumva prin cap, obişnuit fiind după un timp cu apariţiile lor în cele mai neaşteptatele locuri şi perioade ale zilei, dacă ai îndrăznit să te miri în treacăt şi numai în sinea ta: „ui’ la ăla negru ce s-a îngrăşat”, apoi puteai fi sigur că se va răzbuna pe tine! O întoarcere de 90 de grade, cât ai zice peşte,scurt  spre gamba ta, ţi-a asigurat două săptămâni de vizite zilnice la spitalul de boli infecţioase, pentru cele 14 doze de ser antirabic!

Situaţia nu e mai roză nici azi, când potrivit statisticilor, 16.000 de bucureşteni, dintre care 3.300 de copii, au fost muşcaţi de maidanezi!Ceva trebuie făcut, asta e cert. Dar dacă nu îi adună hingherii ca la Târgu Mureş, lăsându-i flămânzi (de teama amenzii) nu cred că vom face altceva decât să creştem numărul celor muşcaţi de câini. Dacă omul devine nervos când îi chiorăie maţele de foame, un câine hămesit nu va sta să aleagă din gamba cui să guste!

De aceea nu cred că soluţia ar fi amenda pentru cei care îi hrănesc! E dureros să vezi maidanezul ţinut pe lângă bloc cum e luat cu laţul, îndesat în cuşcă şi dus …la adăpost? La Zoo? La chinezi? Cine ştie unde!

Am plâns şi noi după Lady, maidanezul negru cu şosete albe ce ne-a păzit blocul ani de zile, hrănit de toţi iubitorii de animale din zonă, până când l-au prins hingherii. Nu a fost uşor de prins! Ştia din instinct să se ferească de haidamacii cu laţ. Odată a scăpat şi s-a întors după câteva zile la datorie, dar cum ulciorul nu merge de multe ori  la apă…

Nu e o soluţie nici obligarea proprietarilor de animale de companie să-şi sterilizeze câinii mai mari de 6 luni, că de nu, îi paşte un impozit anual de 100 de euro! Dacă majoritatea iubitorilor de animale sunt oameni de condiţie modestă, deşi cu suflet mare, va trebui să-i castreze!Maidanezii vor ataca trecătorii pe stradă (bogaţii vor scăpa, ei nu circulă pe jos şi nu frecventează cartierele mărginaşe), norocoşii cu stăpâni vor rămâne fără urmaşi…

N-am să fac acum pledoarie pentru câini, dar trebuie să recunosc că nu am descoperit nici piatra filosofală! Trebuie să găsim o soluţie! Voi la ce v-aţi gândit?