Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar văzând rezultatele finale ale alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, mi -a venit în minte această zicală. De ce? pentru că văzând cum candidatul care nu a obţinut 50% plus 1 în circumscripţia sa electorală, dar a fost votat de peste zece mii, chiar douăzeci de mii de alegători, nu prinde un loc în Parlament, pe când altul, la redistribuire, cu câteva mii de voturi, cu puţin peste trei mii, devine deputat! Nu mi se pare corect, oricât de democratic  ar suna!

Întortocheate sunt căile politicii, iar eu nefiind un bun cunoscător ale cărărilor, mi-am permis doar să mă mir: cum se poate una ca asta? Probabil nu sunt mulţi cei care îşi pun asemenea întrebări, dar eu mă gândesc: oare cel care ajunge parlamentar  prin bunăvoinţa calculatorului, nu se simte precum elevul care a intrat la un liceu bun, deşi nu era emininche, numai pentru că un altul nu a bifat destule opţiuni? Şi o altă întrebare ce mă frământă: de ce ne trebuie o armată de parlamentari? Puţini şi buni nu ar fi mai rentabil pe vreme de criză economică? Ne plângem că nu sunt bani, că trebuie să ne strângem cureaua şi adunăm aproape 600 de oameni ca să ce? Ca să rezolve rebusuri, să navigheze pe net când nu vor fi furaţi de somn, după naveta în provincie…Dacă vor avea pe ce  sta…că deocamdată nu sunt locuri pentru ei decât în picioare!