În sala considerată de vizitatori “frumoasă şi spaţioasă”, stăm ca la consiliul local! Oana, prima de la uşa dinspre curte, Mihai după uşă, un rând de truditori stau pe dreapta, un altul pe stânga, lângă birourile aliniate la perete.

Biblioteca mare ce acoperă o uşă zidită cu gipscarton, a fost primul obiect ce şi-a găsit locul încă de la primele minute după mutarea noastră acolo, desigur, din motive strategice.

Dincolo de bibliotecă e turnul de fildeş sau vorbitorul, depinde cu ce ocazie vă nimeriţi acolo. Aţi ghicit: e biroul oval! Camera mogulului!

Dar să revenim în redacţie, tocmai se terminase o rundă de întrevedere paşnică. A trecut mogulul pe la toţi, dând mâna cu fiecare, indiferent de sex, vârstă sau apartenenţă de orice fel. Era în formă. Am scăpat ieftin. “Erika, vorbeşte separat cu fiecare să facă ordine pe birouri, înainte de plecare! O să lipsim trei zile…Arina, ai făcut proiectul?”

Arina îşi dă jos tacticos căştile, şi precum frumoasa adormită din redacţie îl întreabă cu seninătate: poftim? Semn că cineva vorbise din nou degeaba şi ca de fiecare dată, pentru Arina trebuie să predici de două ori!

“Oana, opreşte-te din scris o secundă! Îţi vorbeşte cineva! Tu faci o confuzie! ” apoi întorcându-se la truditorul de după uşă: “Mihai, pe unde ai fost azi? Trezeşte-te! Vreau două pagini de sport! Vezi că mai sunt şi alte sporturi, nu numai fotbal“, remarcă rămasă fără replică, pentru că după două încercări, omul se lasă păgubaş.

Mogulul bombardează pe rândul opus. “Artistul de Vali, câte editoriale ai scris pe agricultură?” Vali, băiatul tehno tace, schimbându-şi abia perceptibil culoarea, deci a recepţionat, dar încă nu răspunde. ”Câte cuvinte a scos azi? A vorbit deja?”, îl tachinează mogulul, întrebând sala care tace, încercând să ghicească pe cine pică sabia.

“Domnişoara Raluca! Se mărită săptămâna viitoare, iar ai gătit uscăţele?” Raluca zâmbeşte, nu răspunde. Ştie că e mai bine să nu te bagi când mogulul vorbeşte.

Întrevederea a ieşit mai scurtă, am fost salvaţi de un telefon! “Am scăpat!” exclamă Bristena şi după ce mai taie câteva pagini pentru stickere, întreabă sala: “Vreţi ceva de la magazin? Odată, de două ori , am plecat”, spune din uşă, în timp ce îşi pune casca şmecheră de motociclist, pe care o va căuta precum acul în carul cu fân, după ceva vreme, când se va pregăti din nou de plecare.

De astă dată către casă.

1 aug.2012