La ora prânzului, într-un parc din buricul târgului. Flori, verdeață, soare…o plăcere să-ți odihnești oasele pe o bancă.

-Luați ciorapi! Patru cu zece lei! îmi bagă sub nas o legătură de șosete colorate o femeie de vârsta a treia, o corpolentă de etnie romă.

-Nu, mulțumesc! N-avem nevoie!

-Doi cu cinci lei, continuă ea cu insistență.

-Nu port șosete, n-am nevoie! încerc să-mi văd de mesajele de pe telefon.

Femeia nu se lasă. Insistă: o pereche, uite asta e de femei! Sau asta! Tot nu se lasă. Mă fixează cu o privire de miloagă:

-Dă–mi cinci lei să iau o cola!

Nu-mi vine să cred că am auzit bine. Cola?! De ce?

-Să iau medicamentele.

Cu apă, nu?

-Nu cu apă. Cu cola.

Nu-i bună cola!

Mie-mi place cola! îmi zice pe un ton ce mă lasă fără replică.

Se îndepărtează apoi bombănind indignată, dar destul de tare ca să fie auzită de cei din jur: ce femeie rea!