Cu muuuulți ani în urmă – pe vremea când poza mea de editorial mă înfățișa zâmbitoare, purtând un tricou șmecher, cu guler alb, și o combinație de albastru cu negru ce imita o vestă- pusă peste cămașă, spre disperarea mogulului – am creionat câteva din evenimentele sfârșitului de an. De pildă:

”Ultima zi a lunii noiembrie a fost marcată de o ninsoare ca-n povești. Contrar tuturor previziunilo, peste noapte s-a așternut un strat de zăpadă peste tot ce e urât în urbea noastră.

Au fost acoperite denivelările din mijlocul trotuarului, resturile menajere din jurul tomberoanelor și până și gropile din parcarea finisată în mare grabă de la noul mall.

Albul acoperă și mărește invers. Doi centimetri de zăpadă ajung ca să dea peste cap toată circulația.

Apoi a venit dimineața de 1 decembrie. Depuneri de coroane-unii și-au uitat eșarfele electorale legate la gât, paradă militară, concerte. Seara, în centru, câțiva vânzători ambulanți cu floricele de porumb, cu vată de zahăr pe băț, îmbiau trecătorii, iar pentru cei cu buzunarul mai încăpător s-a deschis și un magazin cu pizza și kebab…

Pe scenă un cântăreț de muzică populară, câteva zeci de curioși între două vârste, cu fețele blazate, încercau să schițeze mișcări de dans.

Șiruri de copii gălăgioși au pus stăpânire pe piața Trandafirilor, mai aruncau cu bulgări ba în botul calului lui Avram Iancu, ba după fete în așteptarea trupei ce urma să cânte. Artificiile au marcat sfârșitul evenimentelor de Ziua României”.

Sau:

”Atmosfera de sărbătoare începută cu Ziua României continuă pe tot parcursul lunii decembrie. Se lucrează de zor la montarea beculețelor ce vor ilumina centrul orașului până dincolo de trecerea în noul an.

O altă firmă specializată se ocupă de montarea podoabelor pe bradul proptit în locul ceasului de flori din Piața Trandafirilor. Anul acesta cel mai înalt brad din Europa a se pare că va fi cel din capitală, dar nici al nostru nu are de ce să se rușineze. E înalt și cu greu poate fi centrat să nu se lase atras ba în stânga, ba în dreapta sub greutatea podoabelor.

Moși în miniatură, îngerași cu aripi. globuri, lumânări și crenguțe de brad. Pe locurile preplătite au apărut vânzătorii de nuielușe. Kitschul de anul trecut a mai evoluat. Acum veți găsi și bastonașe, semn că și cei bătrâni pot fi indisciplinați, deci merită o corectură. Nuieluișe pe măsură! Ori în semn de protest împotriva violenței, cei care confecționează aceste oribile obiecte au făcut o metaforă?

În continuare se oferă cafeaua reclamă la plic, tineri angajați cu part – time împart fluturași, pliante sau ziare ale supermarketurilor. Oameni cu plase burdușite se grăbesc să mai prindă deschis un magzin, să mai cumpere un cadou deosebit în numele lui Moș Nicolae. ”

În urmă cu 14 ani, chiar de 1 Decembrie mă întrebam în cele 1700 de semne, suntem: ”Depresivi, stresați sau duși cu pluta?”

Întrebarea venea de la niște statiscieni, potrivit cărora românii sunt printre cei mai duși cu pluta dintre europeni! Nu excelăm, ce-i drept, nici la acest capitol, suntem doar pe locul trei! De la coadă! Motivul? Locuim în condiții proaste, trăim din venituri mici, suntem predispuși la depresie. Astfel că nu-i de mirare că Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Calității Vieții și a Condițiilor de Muncă ne situează în grupa cu bulgarii.

Înainte de 1989 bulgarii o duceau mai bine. Aveau de toate de la nisipul de aur, prin BT-uri, program Tv până după miezul nopții și aspiratoare. Acum suntem la fel de … fericiți!

Potrivit statisticilor, ne lipsesc doar cele cinci lucruri strict necesare: încălzirea, o vacanță pe an, haine și mobilă nouă.

Celor bogați le lipsește doar unul. Și atunci o iau razna. Se dezbracă în scopuri antidrog, se însoară ca să poată divorța, dispar fără urmă, pică de la etaj…Iar statisticienii constată: românii sunt niște smintiți.

Dar noi știm că nu -i chiar așa!” (2008)

Concluzia în ediția viitoare. EM