Azi e onomastica Liceului ”Unirea!” Onomastica mică, de unirea Moldovei cu Țara Românească, adică Mica Unire.

Mereu am fost mândră de școala mea. Clădire frumoasă, ce impunea respect, profesori bine pregătiți și exigenți, foarte mulți elevi care chiar învățau, destul de mulți ”eminiche”…

Cei care reușeau prin examen de admitere să ajungă la liceul nostru îi puteai recunoaște cu ușurință. Degeaba erau cei mai buni elevi de la o școală generală de la periferia orașului, se mișcau cu atâta stângăcie printre zidurile școlii de parcă ar fi fost picați din lună! Știu că nu e frumos, dar toți copiii de la Unirea îi priveau cu superioritate pe noii veniți. Săracii erau atât de timorați, până și prin felul lor de a răspunde la întrebările profilor, prin tot ce făceau parcă se scuzau: noi suntem de la generala șapte! Bineînțeles că le-a trecut cu timpul, dar nu a fost septembrie care să fi fost altfel!

Știrile alarmante despre gripa chineză m-a făcut să-mi amintesc de un obicei sănătos de pe vremuri. Dincolo de naturalețea vaccinărilor pe care nu le contesta nimeni, (pentru că nici prin cap nu ne trecea că am putea comenta mai mult de un ”sîîîîî” strecurat printre dinții încleștați, în timp ce asistenta ne înțepa cu acul sau venea cu seringa cu 100 de ace lăsând un semn rotund pe braț, un cerc de mărimea unui bănuț care nu dispărea niciodată), mai erau și controalele medicale periodice. La intrarea în școală eram verificați din privire, cei care prezentau semne de răceală erau trimiși la cabinetul medical. Uneori în timpul orelor eram vizitați de asistente și o doctoriță care ne verificau la păr, gât, urechi și ochi. Alteori eram încolonați și dirijați la cabinet unde ne puneau pe cântar, ne ascultau cu stetoscopul și ne împărțeau tablete mici albe, în funcție de campania ce se afla în derulare. Bănuiesc că erau tablete de iod. În clasele primare ne puneau la grămadă, în clasele V-VIII ne consultau pe rând, iar la liceu eram numai fete și nu-mi amintesc să ne mai fi cântărit, în schimb ne făceau radiografie la plămâni, undeva lângă spitalul de ftiziologie.

În clasă, fiecare rând de bănci avea un responsabil care verifica dacă ne-am făcut tema pentru acasă, dacă aveam manuale, caiete și ce mai aveam în dotare pentru ora respectivă. Un alt responsabil ne verifica mâinile, trebuiau să fie curate, cu unghiile tăiate și trebuia să avem o batistă impecabil călcată, desigur făcută din pânză. În pauză elevul de serviciu ștergea tabla, aerisea clasa. Ascultând explicațiile profesorului Streinu Cercel, aseară la televizor, am constatat că pe vremea mea se respectau mai bine niște reguli de igienă de prevenirea îmbolnăvirilor. Așa cum nimic nu e prefect, nici prevenirea de pe vremuri nu era decât o tentativă. Bolile contagioase se transmit și prin contact direct cu suprafețele atinse de omul bolnav. Dacă băncile nu au fost dezinfectate după colegul meu care făcuse pojar, nu mi-a trebuit mult ca să contactez boala fiind așezată în bancă, pe locul lui!

Și iar mi-am adus aminte de prăjitura de la cofetăria Lido! O bucată mare, de ”Capriciu”, ca un cub înalt cu multă cremă roz între două foi subțiri de cremeș (foietaj) și cu zahăr pudră deasupra! Atât de gustoasă și apetisantă era!! Și am lăsat-o pe farfurie, abia am gustat-o! Pentru prima oară în viața mea, eu, gură dulce, nu mi-am mâncat porția de prăjitură! Până să ajung acasă aveam și celelalte simptome pentru diagnosticul: pojar! Trei săptămâni de carantină!

Azi, 24 ianuarie 2020 vor fi spectacole în multe localități și seara se va-ncinge hora mare în piețe.

Dacă m-aș duce și azi la școală – uniformă, ecuson, cordeluță, carnetul de elev – și aș ajunge victorioasă ca de obicei, aș saluta-o cu respect pe profa de la catedră: ”bună ziua, îmi permiteți să intru?”- fiind în clasă deja, m-aș duce la locul meu în banca a doua din rândul de la mijloc și am intona imnul. Nu aș mai apuca să mă așez, că aș fi deja invitată la tablă.

  • Ce sărbătorim azi? Ia explică-ne!
  • Noi astăzi sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române. În 24 ianuarie 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza Moldova s-a unit cu Țara Românească, după ce Cuza a fost ales în unanimitate domnitor în Moldova, pe 5 ianuarie și apoi a fost propus și acceptat și în Țara Românească. Poarta Otomană și Austria au considerat unirea drept încălcarea Convenției de la Paris, dar, pentru că în textul din 1858 nu scria că în cele două principate domnitorul nu poate fi unul și același, au acceptat. În 1862 Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, astfel a realizat și unirea politică. A fost înlăturat de la putere în 1866 când a fost adus pe tron Carol de Hohenzollern -Sigmaringen. Pe 1 iulie a fost adoptată Constituția, iar după Marea Unire de la 1 decembrie 1918 , după unirea cu Transilvania, principatele unite se numesc România.
  • Cine a scris versurile Horei Unirii?
  • Vasile Alecsandri a scris versurile poezei ”Hora Unirei” în 1856.

Și uite așa mi se ierta că am ajuns după toașa profesoară. Nu era niciuna atât de încrezută încât să-mi fi interzis să intru după ea! De altfel am reușit de câteva ori performanța să ajung la timp și colegii au crezut de cuviință să menționeze acest eveniment istoric, scrjelind pe cuier cele câteva date: ”Erika azi n-a întârziat! ”