Clădirea școlii se vedea de la distanță, era prima casă recent construită, chiar la intrarea în sat. Cele câteva săli de clasă aveau sobe de teracotă, încălzirea se făcea cu lemne, dacă știai să le aprinzi, iar veceul cum era de așteptat era în fundul curții.

Într-o clasă erau copiii de grădiniță.Tovarășa educatoare, o tânără olteancă, nevasta tovarășului director de școală pleca adesea la oraș, la cumpărături. Elevii de școală primară erau împărțiți în două clase. Într-o sală câțiva exersau bețigașe, cerculețe, alții copiau literele din abecedar sub îndrumarea tovarășei învățătoare, nevasta preotului din sat.

În cealaltă clasă erau alți elevi de ciclul întâi, care sub îndrumarea unui domn învățător făceau matematică în timp ce alții învățau la istorie. În cancelarie tovarășul director se pregătea și el să intre la ore, la ciclul doi. Când nu pleca și el la oraș.

Învățătorul, domnul Pop trecea strada și în pauză mai tăia lemne sau dădea drumul la găinile în ogradă. Colegii profesori care făceau naveta între mai multe școli din zonă predau fizică sau matematică.

Nu mi-a fost ușor ca să-l conving pe tovarășul director ca să facem schimb de materii pentru completarea catedrei. Mie-mi-a revenit agricultura, mi se potrivea ca nuca în perete, iar tovarășului, băiat crescut la țară, educația fizică. După ce l-am convins să facem schimb, am început reforma în educația fizică.

Le-am cerut copiilor să vină cu echipament sportiv și să poarte tenișii doar la ora de sport. Mi-a rămas în minte un copil de clasa a V-a, la ora de sport. Am dat ordinul ”dezechiparea”, unu- doi- trei și…până mă întorc să fie gata de ora de sport. Toată clasa era la maieu și short negru, numai unul avea o cămășuță cu pătrățele pe el. Asta după ce am mai avut câteva încercări, mai departe de cămășuță n-am ajuns. ”E cusută pe mine!-mi-a zis copilul abia șoptit, o dau jos sâmbăta!