Etichete

, , , ,


58752d38-a00c-4b67-852a-9df7592b13d5.jpgCât a fost vară, nu am avut probleme cu aprovizionarea. Piața Rahovei era aproape, cu un mic efort puteam să merg și pe la Piața Coșbuc. Dacă găseam roșii din alea bune de care mi se face poftă și acum, niște ardei, ceapă și tot felul de legume nu-mi făceam griji. Într-o zi am făcut supă de lobodă, gustul ei îmi amintea de supa noastră de vișine, apoi grație chiriașilor noștri, am gustat și borșul moldovenesc. Borș special. Se ia o pereche tânără de chiriași, o zi de duminică însorită și răbdare cât încape, pentru ca potrivit înțelegerii de a găti cu schimbul seara pe la 10 să ai pe masă o porție de borș ca la mama ei acasă. Adică a chiriașei mamă. Dar asta a fost în vremurile bune, înainte ca tovarășului să-i vină ideea de a verifica magazinele din capitală.

În anul de grație 1989  am avut o toamnă blândă, cu mult soare. Fericiți că am găsit la ”Vulturul de mare” căruciorul pe care -l căutam încă din august, ne-am pregătit să returnăm jumătatea de landou prietenilor noștri din strada Glicinelor. Ne-am aliniat regulamentar, mezinul în căruciorul cel nou, identic cu cel pe care – l vândusem exact cu un an în urmă, manevrat de subsemnata, în urma noastră întru-un cărucior de vară, ușor și pliabil ca o umbrelă călătorea băiatul cel mare, cu seriozitatea celor doi ani jumate. Căruciorul de vară era manevrat cu o mână de Tatco, lui revenindu-i și dificila misiune de a căra într-un echilibru precar jumătatea de landou. Defilarea noastră nu a trecut neobservată, norocul nostru că drumul ce aveam de parcurs nu era lung!

Înainte de plecare, sâmbătă fiind, am golit vechiul Fram, (spaima mămicilor de când auzisem de povestea horror că la ”v-ați ascunselea” un copil își găsise sfârșitul într-un asemenea frigider abandonat în curtea din spatele blocului.) Am aruncat din el  alimentele cu termenul de valabilitate expirat   și l-am lăsat la decongelat cu gândul că a doua zi îl umplem cu alimente proaspete.

Chiar dacă în provincie nu prea se găseau mezeluri, brânzeturi,  cafea, iar ce se mai găsea era raționalizat, pe cartelă, până și pâinea, noi nu ne-am fi putut plânge! Nu trebuia decât să fim pe fază și găseam de toate. Înainte de sărbători erau cozi kilometrice, nu zic nu. Ba se mai iscau și bătăi cu lăzile de lapte sau cu cofragul de ouă, dar asta numai dacă se băgau prea mulți în față și se supărau ceilalți care stând cuminte până atunci la coadă, au rămas fără marfă!

Prietenii noștri ne așteptau lucrând de zor la pregătirea mesei. Giugiu bătea carnea cu atâta talent și răbdare încât dintr-o felie făcea cât o coală A4 pe care o îmbrăca apoi în ouă și pesmet realizând în cele din urmă niște șnițele ca la noi în Ardeal!

Am mâncat, apoi ne-am uitat la televizor. Pe atunci doar Pițurcă mai avea ”lighean ” de ăla mare, undeva  pe Calea 13 Septembrie. Blocul lui Giugiu avea o singură antenă parabolică pentru toată scara, locatarii urmărind un program bine stabilit, la mica înțelegere, în afară de ”lecanoce”, adică postul de televiziune din Bulgaria, care ”se prindea” și cu o bucată de sârmă pe post de antenă. De necrezut, dar bulgarii aveau uneori program până dincolo de miezul nopții, și unele erau de  divertisment cu o tentă occidentală. În orice caz nu dădeau filme fără cap și fără coadă, scurtate după cele două ore de emisie ca la noi!

Ne-am dus apoi acasă. A doua zi, duminică dimineața s-a întâmplat minunea. Toate magazinele alimentare aveau vitrinele pline cu șuncă presată, salam, parizer, polonez, cremwurști, cârnați,  munți de brânză de burduf, batoane mari de brânză topită cât brațul de groase, stive de pachete de unt, produse lactate…O minunăție!

Ca niciodată, Tatco s-a întors cu plasa aproape goală. Unde-i târgașul? Nu-i. Tovarăsul se trezise înaintea noastră în acea duminică dimineață. A trecut pe la magazinele astea minune, și-a fluturat mâinile cu binecunoscutul său gest de parcă ar fi zis ”rade tot” și…a ras. Cel puțin pe noi, cei fără buletin de București, ne-a ras de pe listă!

Am rămas cu frigiderul decongelat și gol! Ciudată senzație: să ai bani, rafturile să fie pline cu de toate și tu să n-ai nimic în frigider!

 

NR. (Tovarășul- pentru cei născuți după 1989-Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, executat la Târgoviște , într-o zi de vineri, 25 decembrie 1989).

(Fragment din cartea care urmerază)