“Nu ştiu ce să vă spun, mai sunt trei minute pana la cea mai mare lupta din cariera noastra. Totul depinde de ziua de astazi. Fie ne vindecam impreuna, ca o echipa, fie ne prăbuşim. Metru cu metru, joc cu joc până la final.
Acum suntem în iad, domnilor, credeţi-mă. Putem să rămânem aici, să fim făcuţi praf, sau putem să luptăm, să ajungem la lumină, să ieşim din iad, metru cu metru. Nu pot să lupt eu pentru voi, sunt prea bătrân.
Mă uit în jur şi văd atatea chipuri tinere şi mă gândesc…am făcut toate greşelile pe care le-ar putea face un bărbat de vârsta a doua. Mi-am mâncat toţi banii deşi e greu de crezut, i-am gonit pe toţi cei care m-au iubit…şi în ultima vreme nu mai suport nici figura pe care o văd în oglindă. Ştiţi, când îmbătrâneşti ţi se iau tot felul de lucruri.
Aşa e viaţa, dar îţi dai seama doar atunci când începi să le pierzi. Îţi dai seama că trebuie să câştigi metri în viaţă, la fel e şi în fotbal.În orice joc, viaţă sau fotbal, marja de eroare e aşa de mică, jumătate de pas mai devreme sau mai târziu şi nu mai reuşeşti. Jumătate de secundă mai repede sau mai încet şi nu mai prinzi mingea.
Metrii de care avem nevoie sunt peste tot în jurul nostru, în fiecare minut, secundă din meci. În echipa asta luptăm pentru fiecare metru, îi facem praf pe toţi cei din jur pentru fiecare metru, ţinem cu dinţii de fiecare metru, fiindcă ştim că toţi metri puşi cap la cap înseamnă diferenţa dintre a pierde şi a câştiga, dintre a trăi şia muri.
Ştiu că, dacă mai vreau să trăiesc trebuie să lupt şi să mor pentru fiecare metru. FIINDCĂ ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ TRĂIEŞTI! Nu pot să vă oblig, uitaţi-vă la cel de lângă voi, în ochii lui. Veţi vedea un om care e dispus să lupte alături de voi. Veţi vedea un om care e dispus să se sacrifice pentru echipă, fiindcă ştie că şi voi aţi face la fel pentru el.
Asta înseamnă o echipă, domnilor. Dacă nu ne vindecăm acum ca echipă, vom muri ca nişte indivizi oarecare…asta e fotbalul băieţi, asta e tot.
Ce o să faceţi?”
Al Pacino e antrenor de fotbal şi-şi încurajează echipa în ultima pauză