Fără zahăr, fără făină și totuși, să fie prăjiturică! Asta da, provocare! Iată cum procedăm!

Luăm un bol de sticlă în care batem regulamentar patru albușuri până se fac spumă tare, adaugăm gălbenușurile, esența de migdale, câteva linguri cu vârf de fulgi de cocos, amestecăm cu grijă, dar mândrețea de spumă a leșinat deja de bucuria reîntregirii familiei, așa că nu sunt sigură dacă avea vreun rost să-l bat fără milă la începutul acestui demers gastronomic… La asta va trebui să mai meditez un pic.

Între timp s-a înglobat și cocosul și materialul pare tot mai leșinat, așa că mai adaug câteva linguri de miez de nucă măcinată și un praf de sare de Himalaya-e roz și mai înviorează materialul din bol, peste care am aruncat și un gând de praf de copt și niscaiva coajă rasă de lămâie. Amestecând cu grijă, deși nu mai aveam ce strica, am transferat materialul în tava tapetată cu hârtie de copt, am înfipt câteva jumătăți de nucă pentru decor și …la cuptorul preîncălzit cu el!

După nici 20 de minute, minune! Un parfum apetisant de prăjitură plutea prin bucătărie și din cuptor …hocus-pocus a apărut o lipie (?) frumoasă, gustoasă…fără făină și fără zahăr!

Și dacă experimentez se cheamă că reușesc ceva aproape prea bun, prea ca la …carte! Parol!