Dincolo de holul de la casa scărilor urmau niște scări lungi, care duceau la primul palier, cu două apartamente într-un capăt și cu încă unul lângă lift și balconul cu tomberon. Primele două apartamente erau cu câte două camere, al treilea, al nostru era cu trei camere.

Mi-era groază de groapa liftului cu ușa cea grea rezemată de perete, dar nu aveam ce face. Cu promisiuni nu aveam cum să montez măcar ușa, darămite liftul care nu era nicăieri!

Ușa apartamentului, după ce am recuperat-o și i-am montat un vizor nou, color, a venit un nene și pentru 200 de lei a vopsit-o maro închis, de ziceai că e ceva lemn nobil! Vopsită poate că nu o mai furau ingenioșii!

Ușa dădea într-un hol spațios, dreptunghiular, cât o cameră mică. Pe stânga, prima ușă era de la o debara mică, a doua dădea în bucătărie, mărișoară și ea. Cu geamuri mari, cu aragaz și chuivetă pe dreapta, iar pe stânga avea intrarea în cămara de alimente. Un spațiu mai îngust, dar lung aproape cât bucătăria, diferența din lungime era debaraua cu intrarea de pe hol.

În cămară am pus în poziție culcat un dulap de lemn alb, alcătuind astfel un loc de depozitare în partea de jos, și o poliță pe latura de sus. Asta l-a indus în eroare pe Alex. Când ne-am dus la magazinul alimentar , cel mai apropiat de noi, de fapt un butic, unde un raft semăna izbitor cu raftul din cămara noastră și mai avea și biscuiți la fel cum aveam și noi, așa că Alex s- dus frumușel la raft și a luat un pachet de biscuiți. Mamă-mamă ce circ a făcut vânzătoarea! Degeaba îi explicam că omulețul meu nu are încă doi ani, că i s-a părut că e la el acasă în cămară! Vigilența întruchipată i-a ținut o morală bietului copil care nu prea înțelegea care-i problema!

Ușa din față de pe hol dădea în sufragerie, o cameră atât de spațioasă încât o foloseam pentru antrenamente de dat cu tricicleta, neavând prea mult mobilier în ea.

Pe dreapta, pe hol, cam la jumătatea distanței era un loc de ușă ce dădea în holul mic. Dacă bucătăria și sufrageria aveau geamurile pe o stradaă, cele două dorm,itoare cu intrare din holul mic aveau geamurile pe altă stradă. Pe stânga din holul mic era baia cu vană mare, atât de lungă că nici intinsă pe spate nu-i ajungeam cu picioarele capătul! Era de un verde pal, la fel cu gresia-mozaic. În partea opusă a holului era baia mică, baia de serviciu, minusculă, cu o chiuvetă și veceu. Și calorifer, pentru că ar fi fost încălzire centrală în bloc, dar deocamdată nu funcționa.

Unul dintre dormitoare avea un balcon simpatic, celălalt nu avea balcon, dar amândouă erau la fel de mari.

Pe sistemul ”are balta pește”am apelat la niște muncitori de pe șantier, care cu mare drag și cu niște materiale au venit după orele de program, în ziua lor liberă și ne-au zugrăvit tot apartamentul! Vopsele de calitate, lavabile, rezistente. În bucătărie au făcut un brâu cafeniu deschis, o imitație de lambriuri, atât de reușit de avea și nodurile desenate din loc în loc. Partea de sus era o imitație de marmură albă cu nuanțe gri, puteai jura că e marmură. O cameră era albă, alta roză, sufrageria și holurile albe.

A fost o lucrare de calitate și materialul folosit de și mai bună calitate, astfel încât după câțva ani, după Revoluție, încă părea proapsăt vopsit apartamentul! Tatco a avut un drum prin capitală și, cuprins de nostalgie l-a rugat pe noul locatar să-l lase să arunce o privire din ușă…Din prag se vedea modelul de lambriuri din bucătărie și holul era alb…Aceeași suspiciune, putea fi sesizată și la acest bucureștean, pe care am constatat-o la mătușa lui Marius.

(fragment)