Chiriașa mea e o tânără mai retrasă din fire. Nu prea vorbește, dacă o întreb ceva îmi răspunde cu propoziții simple, chiar foarte simple, uneori doar cu ”Nu” sau ”Da”. Îi place să mai doarmă după ce oamenii pleacă la lucru și nu știu cu ce-și oamoară timpul închisă în cameră.

Ba, mai și spală uneori, și atunci se mută în baia cea mare, la vană, și rufele spălate le așează pe …scaunul de birou cu furnir lăcuitpe care îl aduce din cameră! Mi-e nu știu cum să-i atrag atenția că așa ceva nu se face, așa că îi mut rufele într-un lighean, fără comentarii. După o nouă repriză de spălat, într-o altă pauză, ce să vezi? Rufele au ajuns din nou pe furnir. Bietul scaun, la fel de taciturn, începe să se decojească făcând valuri unduitoare din furnirul subțire lăsând pe alocuri la vedere lemnul albicios peste care ar fi trebuit să stea fixat.

Recunosc însă, că în general, nu prea tulbură apele. Reușim să nu ne intersectăm prea des, deși suntem ușă lângă ușă. Când e rândul meu la gătit duminica, mănâncă și ei, mâncăm cu rândul și iar nu ne deranjăm prea mult. Când e rândul ei, dacă printr-o minune nu fentează și o sare rândul, face borș moldovenesc. Duminică seara, pe la vreo zece!

Zilele trec și viața merge înainte.

Într-o dimineață, e liniște în casă. Nu se aude nici pâs din dormitorul chiriașilor. Poate că dorm, zic. Să nu-i deranjăm ! După ce mâncă, îl duc pe Alex în sufragerie ca să nu-i deranjeze cu mașinuțele lui care scot acele zgomote făcute din gură ”brâm-brâm-ba” urmate de  un inimitabil scrâșnet de roți când ia curba periculoasă autovehiculul împleticindu-se pe covorul, fostă pătură cu carouri.

După un timp, îi zic lui Tatco, nu ar trebui să vedem ce – au pățit oamenii ăștia, mintenaș e amiază, cum de nu dau niciun semn de viață? Și batem la ușă…discret, apoi mai tare… nimic!

Deschidem ușa și…

Ce să vezi?

Chiriașii noștri, tinerii aceia cuminți, și-au strâns catrafusele și mai mult ca sigur- pe vârful picioarelor- s-au cărat lăsând ușa deschisă! Fără o vorbă, fără un bilet de adio, fără contribuția promisă la cheltuielile de întreținere sau de mutare…și de atunci nici n-am mai auzit de ei!

(fragment)