Etichete

, , ,


malai-17082015-1024x1024.jpgVecinii noștri de palier erau oameni simpatici. Chiar lângă scări, imediat  cum am ajuns la etajul patru, locuia călărețul. Cam ciudat de felul său, avea obiceiul să dea buzna în casă cu te miri ce motive, sau chiar și fără un motiv anume, numai pentru că avea zi liberă și nu avea ce face pe acasă ori avea chef de o cafea. Venea fără papuci de casă, doar cu ciorapii groși de lână în picioare. Până se făcea cafeaua recita cilimituri. ”Eu știu că știi, că știuca-i știucă, dar nu știu că știi, că știuca-i pește!” Sau ”Stanca sta-n castan ca Stan” și încă una mai complicată pe care nu am reușit s-o rețin.

În următorul apartament locuia aviatorul cu familia. I-ar fi plăcut lui să fie holtei, dar avea  și doi copii deja. Fustangiu cum era, aviatorul nenavigant, a cam avut de lucru ca să-și mascheze escapadele. Tânăr locotenent tras ca prin inel, cu părul ca pana corbului și niște ochi albaștri ce fugeau după domnițe avea o nevastă pe care o comparam cu țărăncile din picturile lui Grigorescu. Mi se părea o tânără de treabă și cu cât o vedeam mai frumoasă cu atât mai tare mă revolta comportamentul pilotului față de ea. Mi-am dat seama repede că o înșela.

Odată l-am surprins ascunzând bilețelul lăsat la ușă de ultima lui cucerire, altă dată chiar o domniță naivă a bătut la noi la ușă căutându-l pe tânărul locotenent. Biata fată numai că n-a leșinat când i-am spus că Don Juanul ei e puțin cam însurat și mai are și doi copii! Nu ar fi trebuit să mă amestec? Ea a venit la ușa mea și cred că am procedat bine salvând-o dintr-o relație mincinoasă!

Ce n-ar fi trebuit să fac, mi-am dat seama mai târziu de asta, nu ar fi trebuit să bag democrația la ei în casă. Văzând că ”domnul” era cam violent și nu prea politicos cu vecina, ba mai mult o trata ca pe o slugă, i-am explicat cum să-și apare drepturile ei de soție și mamă a doi copii! Mai bine o lăsam așa. Nu știu cum i-a zis și ce i-a zis pilotului, dar a doua zi avea un ochi vânăt și s-a lovit și la braț, doborâtă de replica brutală a pilotului. I-a servit ”domnul”o democrație de a căzut sub masă!

Mă gândesc că au avut totuși și momente de tandrețe din moment ce i-au avut pe Lila și pe Bogdan. Fetița de vreo 4 ani avea păr negru, tenul alb ca maică-sa, iar băiatul mai mic cu un an doi, era blonduț cu părul cârlionțat și executa niște opere de artă cu creionul strâns în mâna stângă.

Ea fiind de undeva din Prahova, iar el din Buzău, erau vizitați periodic de rudele din provincie care le aduceau de-ale gurii. Ceapa de apă de Buzău, făină de mălai și tot ce nu se găsea în capitală. În cele două săptămâni de noiembrie 89 când am exersat supraviețuirea, vecina ne-a salvat cu una alta, printre altele cu făina de mălai din care am fabricat pe bandă rulantă acea prăjitură galbenă ce seamănă cu mămăliga, dar e totuși o prăjitură!

(Fragment din viitoarea mea carte)