Cei care caută senzaţionalul în ziarele şi revistele de pe tarabe, ar trebui să ştie că a fost o vreme când exista un număr restrâns de publicaţii, cu un conţinut verificat şi supervizat de forurile superioare ale conducerii unicului partid, cel comunist. După decembrie 89, imediat după ce s-au stins ecourile revoluţiei şi ale mineriadei din iunie, au apărut ziare şi reviste pline de ştiri senzaţionale.

Cititorul flămând de ştire trebuia hrănit cu noi şi noi veşti senzaţionale, care prin natura lor nu se întâmplă zilnic şi mai ales nu la comandă. Şi atunci intervine …fantezia. Creativitatea. Numai că eu nu mai suport! Mi s-a umplut paharul!

M-am săturat de ştirile şocante cu dive care ba îşi arată tot, ba numai chiloţii la nu ştiu ce eveniment monden, ba se îndrăgostesc,  ba divorţează, dacă se poate în direct şi de mai multe ori, la postul de televiziune care oferă mai mulţi euroi!

Unii dintre protagoniştii datului în spectacol chiar recunosc câţi bani le-a adus în conturi bălăcăreala televizată!

Problemele încep când vrea şi truditorul din presa scrisă o bucată de pâine, că şi el trăieşte de pe piaţă! Şi ce face? Caută vedetele dispuse să accepte o mică promovare, pozitivă sau negativă. Promovare să fie! Dacă presarul are talent şi găseşte titlul care atrage cititorul, om s-a făcut! Chiar dacă cititorul păcălit se jură că a fost pentru ultima dată când s-a lăsat fraierit de articolul cu titlul capcană şi fără conţinut, dacă a greşit odată, va recidiva!De ce să nu recunoaştem, că am căzut şi noi în capcana lor, nu odată!

Ştiu că nu te obligă nimeni să citeşti o ştire care „îţi repugnă”, dar poţi să te faci că n-o vezi? Mai ales când atât de evident e cusută cu aţă albă toată povestea! Numai că nu exclami: „chiar mă credeţi atât de prost?”

Sunt sigură că aţi avut ceva  „surprize, surprize”când aţi aflat de elegantul divorţ al zânei de Elvis cel Dâmboviţean. Pentru că a început elegant, trebuie să recunoaştem, deşi a fost trâmbiţat pe facebook. Era un divorţ nehotărât, cu şovăieli     bilaterale..

Apoi, chiar înainte să se stingă ecoul surprizelor, a venit ştirea „bombă”, că zâna are un iubit turc. În fotografia menită să ilustreze ştirea, apare întradevăr un băieţaş alături de zâna adolescentă, amândoi zâmbind timid  spre aparatul de fotografiat, dar fără nimic jenant, decât decorul!

Au urmat alte imagini, la scurt timp, în care iubitul turc apare maturizat, aproape pletos, cu barbă şi mustăţi respectabile, dar ţinând strâns mâna stângă la nasturele hainei, indiferent pe care parte a lui e „fotoşopată” zâna. Mâna dreaptă trage după el trollerul, daca nu e „aranjată” de parcă ar ţine-o de mână pe zâna îmbrăcată de toamnă, deşi ambientul arată că ar fi vară. Văzând aceste imagini, mi se parte firesc să întreb: oare turcul ştie?

(Priviţi şi vă minunaţi! Photoshop sau ce?)